Mi-am spălat păcatele de pe umărul stâng, cel ars de soare, m-am spălat cu apă de mare și contorul s-a învârtit ca nebun. Mi-a intrat un mănunchi întreg de raze-n ochi și acum mă-nțeapă: nu ne pot vedea decât în alb-negru, și-un strop de auriu, văd doar că ne plimbăm ca doi liceeni stânjeniți, rămași fără subiecte de conversație, pe străzi neștiute și pe poteci în vecinătatea cărora scrie clar și autoritar, cu semnul exclamării, nu călcați iarba! Ne atingem ca din întâmplare și ne batem ritualic, pașnic, cu oasele pumnilor în umeri - tu dai în stângul, eu în dreptul. Făcându-mă că alunec imprudent, de fapt ca să mă agăț de umbra vineție a sprâncenei ce ți se-ntinde spre tâmplă, privesc furiș dincolo de arcada ta, pe geamul cel mare al unei case mai demult burgheze; pe loc îmi însușesc casa și mă apuc numaidecât să fac focul în sobă, ca să putem sta trântiți pe covorul gros, în mijlocul camerei, fără șosete în picioare.
5 comentarii:
aceste stereotipuri made in hollywood ce ni s-au impregnat pe nervul liric. ei doi desculti pe covorul gros, langa soba, limbi fierbinti de foc in semineu. faina imagine, totusi. reconfortanta.
Are sens să spun că nu e nici un şemineu în ce scriu eu şi că nu gust filmele respective sau ar suna prea defensiv şi, oricum, nu ar mai putea contracara total efectul neplăcut al spuselor tale de mai sus?
Este o imagine care mie, unuia, mi-a grăit un oarece, pentru mulţi alţii poate fi ceva banal, la ordinea zilei. Puţin îmi pasă. Constatarea ta doar mă jigneşte uşor, însă nu schimbă cu nimic din încărcătura momentului imaginat.
l`été indien,modern, expresionist, elan vital în mijlocul verii, cotidian dozat în irisul privirii artistului...te laud, că meriţi!!
Casă cu camere mari, inalte, soba de teracotă, ei doi in mijlocul camerei iși vorbesc din priviri...frumoasă imagine.
Da, dar vezi şi tu că nu oricui îi place. :)
Trimiteți un comentariu