Adio, Udrea! Să nu ne scrii!

Au pus în scenă, bieții, toate scamatoriile, trucurile, tertipurile omenește posibile pe o durată de timp atât de restrânsă, scursă între eșecul răsunător la guvernare și alegerile locale: și-au schimbat culoarea, sigla, s-au „creștinat” pe afișe, au fost mai degrabă discreți în campanie (păi, ce - Doamne, iartă-mă - ar mai fi putut promite?) și au contat pe somnolența proverbială a electoratului băștinaș, acolo unde știau prea bine că au administrat scandalos de prost sau de indolent localitățile ținute de peste un deceniu în încremenire (orașul meu natal nu e o excepţie). Aș adăuga la șirul eforturilor lamentabile de a repara ireparabilul, la capitolul cum te iluzionezi, așa dormi, și modificarea sinucigașă, pregătită cu autodedicație, a legii electorale în sensul renunțării la cele două tururi de scrutin. Se presupunea, cu o viclenie proastă, că primarii PD-L aflaţi în funcție vor avea astfel un avantaj. Dar n-a mai fost să fie. Cel puţin, pentru edilii cu realizări minore - nu!

Sunt convins că oamenii care îi vor înlocui acum pe - mai deunăzi, aroganții grofuți locali şi peste noapte botezații - meceliști în fotoliile roase-n șezut din cauza excesului de mandate (obținute mai mult inerțial decât pe merit) nu sunt chiar toţi niște personalități providențiale; minuni nu se vor întâmpla în acest tărâm al fatalismului. Dar am satisfacția că, grație jocului democratic, grație puterii votului fiecăruia dintre noi, o bună bucată de vreme nu o să le mai îndurăm chipurile suficiente şi paşii crăcănaţi de povara autorității ce le apăsa pe umeri, fojgăind de colo-colo pe corso fără nici o treabă, cheile de la „tancuri” zornăindu-le - masculin, potent, dominant - la inelar. În lipsa unor personalități reale, înzestrate cu bun simț și pregătite să ne administreze decent, înlocuirea prin vot democratic, o dată la patru ani, a celor care au mai rămas "buni" de ales, adică răii cei mai mici, aproape că mă mulțumește - oricât de jalnic ar suna asta!

Și nu, am trăit cu toții, minut cu minut, în aceeași țară, nu-mi spuneți, așadar, că PD-L plătește acum cu impopularitate nu știu ce reforme îndrăznețe care ar fi dat un avânt nemaivăzut României! Nu plăteşte nici aşa-zisa, selectiva politică de austeritate, în fapt, aplicată aproape exclusiv pe spinarea bugetarilor cu salarii infime şi a merituoasei clase mijlocii (austeritate ce a dus până la aberaţii ca desfiinţarea unor spitale şi şcoli, în condiţiile în care au fost inaugurate, în schimb, inutile parcuri săteşti sau solare parcuri urbane cu alei halucinante şi cu fântâni arteziene care şoptesc basme de groază copiilor, patinoare scumpe, fără gheaţă). Până și cel mai neinstruit elector are un anumit (minim) simț cu ajutorul căruia poate amuşina făcătura, incompetența sau reaua voință, abuzul şi deșănțarea. Orice plătitor de impozite locale se poate declara insultat de cârpelile de ultimă oră, electorale, aplicate (pe unde se vede) infrastructurii, de găsirea magică, de ultim moment, a unor bani pentru nişte pavaje incomplete şi pentru vopsirea unor garduri fără urme de leoparzi dincolo de ele. Blamul a fost, de aceea, ferm.

Ne revedem la re-examinarea din toamnă. PD-L, pân-atunci, adio! Dar, am putea spune şi: adio alternativă! Asta nu-i tocmai o bucurie.