Exerciţiu

Am furat şi eu un test de pe bookblog şi iacătă-mă-s (zgomote şi furii din toată lumea, uniţi-vă):

You're The Sound and the Fury!
by William Faulkner
Strong-willed but deeply confused, you are trying to come to grips with a major crisis in your life. You can see many different perspectives on the issue, but you're mostly overwhelmed with despair at what you've lost. People often have a hard time understanding you, but they have some vague sense that you must be brilliant anyway. Ultimately, you signify nothing.

Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

Unde vreau sa traiesc 1

Şi voi?

De-ale cavalerilor*

Sigur că m-am amuzat, în sensul bun al cuvîntului. Mi-am luat, cum ar veni, partea de relaxare, cum toată lumea, după o zi aglomerată cu servici(u?), şcoală şi menaj, se uită la ştiri sau la telenovelă sau la filmulpro. Regele lui Barthelme este Arturul pe care-l ştim, slăbuţ, milos, un bătrînel veşnic, cu plete albite (normal) şi armură incompletă (fiindcă pe el nu îl ţinteşte nimeni oricum, doar e regele). Regina trăieşte între istovitoarele îndatoriri de regină şi aventuri amoroase, există şi un tiran şi un Lancelot şi un Bărbat Atîrnat şi un sfetnic bun. Întreaga curte în cel de-al doilea război. De întîmplat nu se întîmplă, se vorbeşte, cad şi se refac decoruri, avem un comentator răutăcios şi prăpăstios la radio, pe numele lui Ezra(Pound), conduită şi cavalerism, nobleţe şi empatie.

Ai spune că puţinele pagini înseamnă de fapt o supă cu de toate, de unde fiecare alege: unul ironia măgulitoare, altul răsuflă uşurat că s-a mai demitizat un război, altul vînează postmodernisme,clişee despre "specificul naţional", că tot e temă actuală, altul găseşte greşeli de redactare.

Eu una mă bucur că Artur nu e mort şi că faţa lui nu este întotdeauna cea a lui Sean Connery.

*Donald Barthelme- Regele, colecţia Cotidianul

Am dormit şi am visat

că mă plimbam într-un hol (fără acoperiş) de braţ cu un domn cu ochii roşii, cam ca pe bulevard, în relâche complet şi un pic de zeflemea, lipseau trăsurile, maşinile, lipseau alţi plimbăreţi, hohotele de rîs, şuşotelile sau foşnetul de haine care în genere trădează prezenţa oamenilor.

că din cînd în cînd cădeau coji de portocale uscate, oranj-negricioase, şi eu sau cine semăna cu mine spunea "ah, bine că nu-s de la flori, că am fi ştiut unde suntem".

că în chip demonstrativ şi ca să mă impresioneze, domnul cu ochii mai chema cîte o creatură din perete, dar o alunga degrabă, fiindcă nu îmi era pe plac.

da, şi am simţit în vis cum în loc să îmi iau zborul şi să îl las pe magician, şarlatan sau ce-o fi fost, ceva, poate să fie inima, poate să fie respiraţia, se făcea mai grea şi mai grea; şi mai curioasă.

aşa a rămas să ne plimbăm în continuare.

---------
Repede, la trezire, am pus mîna pe Sufletul romantic şi visul lui Beguin, că dacă e să interpretăm vise, aşa aş spune eu: acesta a fost un îndemn de cărturar cu metode noi, că doară viaţa noastră nu este un vis, dar trebuie să devină unul, şi sunt semne că va reuşi.

Ce mai vreau, ce mai poftesc

Interviu şi explicaţii dă în Lire.

Ei da

Ce face omul cînd are capul plin de cafele şi un pietroi în stomac? După ce a tras cu urechea la vreo două conversaţii (intime), făcîndu-se că ascultă muzică? Se drege: mai pune un test, un joc, ceva. Asta am aflat trecînd pe la vio şi, ce să zic, moralul mi-a crescut uimitor:

You are The High Priestess

Science, Wisdom, Knowledge, Education.

The High Priestess is the card of knowledge, instinctual, supernatural, secret knowledge. She holds scrolls of arcane information that she might, or might not reveal to you. The moon crown on her head as well as the crescent by her foot indicates her willingness to illuminate what you otherwise might not see, reveal the secrets you need to know. The High Priestess is also associated with the moon however and can also indicate change or fluxuation, particularly when it comes to your moods.

What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.

Afară din modă

"Acum treizeci de ani, Dumnezeu era foarte en vogue în cercurile literare: era de bon ton să fii credincios şi ziariştii îl foloseau pentru a-şi împodobi o exprimare sau pentru a-şi echilibra o frază; dar apoi Dumnezeu a ieşit din modă(lucru ciudat, o dată cu cricketul şi cu berea) şi i-a luat locul Zeul Pan. În cel puţin o sută de romane, copita despicată a acestuia şi-a lăsat urma în brazdă; poeţii îi vedeau umbra furişîndu-se pe izlazurile şi prin parcurile Londrei în lumina amurgului, iar literatele din comitatul Surrey, nimfe ale epocii industriale, îşi jertfeau virginitatea îmbrăţişării sale sălbatice, ca într-un adevărat mister. Din punct de vedere spiritual, ele se simţeau total schimbate. Dar apoi s-a demodat şi Pan, şi i-a luat locul Frumuseţea. Oamenii o găsesc într-o locuţiune sau expresie, sau într-un calcan, într-un cîine, într-o zi, într-un tablou, într-o acţiune, într-o rochie. Cohorte întregi de femei tinere, fiecare din ele autoare a unui roman atît de promiţător şi de abil scris, ciripesc despre ea pe toate tonurile- de la cel aluziv pînă la cel insidios, de la pasionat pînă la fermecător; iar tinerii, mai ales cei descinşi de curînd de la Oxford, dar purtînd ca trenă norii de glorie ai acestei universităţi, care ne explică în revistele săptămînale ce ar trebui să gîndim noi despre artă, viaţă şi univers, azvîrl cuvîntul cu o neglijenţă rafinată pe tot cuprinsul paginilor lor dense, neaerisite."
W.Somerset Maugham- Plăcerile vieţii, în traducerea lui Andrei Bantaş.
Acum nu spun că a fost o lectură "rafinată", care să respire eleganţă şi idei înalte, care să agreseze moralul sau să te pună pe gînduri. Dar pe mine m-a ţinut în rîsete mai discrete şi mai puţin discrete o zi întreagă. Pe urmă am aflat că Maugham e demodat. Iar azi, cînd mergeam spre gară, mi-a şoptit o cunoştinţă drăguţă că şi croiala paltonului meu e demodată.

Pe scurt

Poza arată un oraş cochet şi cinstit; aşa şi mintea mea zilele astea. Cred că am greşit ingredientele din ceaiurile zînei, că am adormit la ore stranii, am deschis teveul, am apăsat pe butoane de la 1 la 99 şi înapoi, nimic bun, în afară de trei dame care ţineau dietă;ş-am stat la discuţii la colţul străzii, în fum acru, ş-am citit cărţi şi bloguri pînă cînd au început să semene unele cu altele. Azi dimineaţă m-am trezit cu gustul ciocolatei de casă, venit cine ştie din ce lume, cu gustul hîrtiei brun-aurite lipită de bucăţi şi arsura tăvii pe degete.

Plimbare 1910*

- Trec pe strada mare cu domnul mateiu caragiale
cîntăm un cîntec de lume:-să vezi, pe ăştia
acuşi îi leagă vardiştii pe ăştia îi gîdilă-n creier…
Pe ăştia puteţi conta! zice zeul din ceriu luîndu-şi
pastila
cîntînd şi el acolo cîntecul nostru.
Vom uita pînă la capătul străzii cîntecul acesta
(zeul şi el) vom cînta un altul. Ochiul meu este roşu
ochiul domnului mateiu nu-i roşu
Las’că vine şi pena
Face ea din scăfîrliile noastre mimoze

*Aurel Dumitraşcu- Scene din viaţa poemului

Lindenfeld

"Există momente cînd te crezi nu numai învingător, ci şi de neînvins, crezi că gloria ta de moment este eternă. Şi nici nu înţelegi de ce te apasă ceva ca un fier de călcat pe piept, de ce-ţi amorţeşte mîna şi nu-ţi explici pe unde a intrat atîta slăbiciune în trupul său. Ceva neştiut pînă atunci a declanşat sleiala care pune stăpînire pe fiecare parte a ta. Dacă ai noroc şi intri pe mîna doctorilor, poţi să scapi. Dar inima nu-ţi mai este aliatul de nădejde cu care crezi că vei merge pînă la capătul lumii fără să obosească."
Ioan T. Morar- Lindenfeld

Mi se pare nedrept că sub impresia generală de strident-neplauzibil-neînghiţibil trăieşte o poveste vie, care se arată în pasaje cum e acesta de sus, care putea face o carte mult mai bună. Totuşi, mă mai gîndesc la asta: dacă Lindenfeld e cartea unei lumi de carton*, poate că şi personajele de carton au dialoguri la fel şi asta ar explica impresia generală.

*Mircea Mihăieş, pe coperta a IV-a

Gheorghe Crăciun(1950-2007)

Să se odihnească în pace!