Sigur că m-am amuzat, în sensul bun al cuvîntului. Mi-am luat, cum ar veni, partea de relaxare, cum toată lumea, după o zi aglomerată cu servici(u?), şcoală şi menaj, se uită la ştiri sau la telenovelă sau la filmulpro. Regele lui Barthelme este Arturul pe care-l ştim, slăbuţ, milos, un bătrînel veşnic, cu plete albite (normal) şi armură incompletă (fiindcă pe el nu îl ţinteşte nimeni oricum, doar e regele). Regina trăieşte între istovitoarele îndatoriri de regină şi aventuri amoroase, există şi un tiran şi un Lancelot şi un Bărbat Atîrnat şi un sfetnic bun. Întreaga curte în cel de-al doilea război. De întîmplat nu se întîmplă, se vorbeşte, cad şi se refac decoruri, avem un comentator răutăcios şi prăpăstios la radio, pe numele lui Ezra(Pound), conduită şi cavalerism, nobleţe şi empatie.Ai spune că puţinele pagini înseamnă de fapt o supă cu de toate, de unde fiecare alege: unul ironia măgulitoare, altul răsuflă uşurat că s-a mai demitizat un război, altul vînează postmodernisme,clişee despre "specificul naţional", că tot e temă actuală, altul găseşte greşeli de redactare.
Eu una mă bucur că Artur nu e mort şi că faţa lui nu este întotdeauna cea a lui Sean Connery.
*Donald Barthelme- Regele, colecţia Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu