Ies fetele - pășind ca și când or fi știind ele ceva ce eu nu știu despre lume & viață - tocmai și-au tras-o cu soarele pentru ultima oară anul ăsta. O complicitate, între ele și soare, pe care bărbatul n-are cum s-o pătrundă vreodată cu înțelegerea lui cubică, rectangulară. Când nu-și pot apropria asemenea complicități senzuale, bărbaților nu le mai rămâne decât să înțeleagă. Între bărbați și trăirea autentică se interpune obsesia lor de a înțelege.
Un raționament uscat, un dans al cuvintelor potrivite, rareori un dans sălbatic al cuvintelor. Poate doar un menuet al cuvintelor. Gesticulație verbală, polizată până la secătuire. Schimbarea direcției frazei, odată cu bătaia din palme. Bărbatul înțelege, demontează mecanic în mintea lui sărăcită de emoții cârdășia dintre soare și trupul femeiesc.
Nonșalant întinse, expunerea tăcută, blândă, pisicoasă. Baia de soare. Timp în care bărbatul se foiește, răstoarnă, strică. Raționează. La extremă, se alintă pentru a cerși îndurare. Cercul rămâne închis. Femeia & soarele. Bărbatul, în afara lui. Pielea ei și binecuvântarea. Graiul umbrelor și-al luminilor ce auresc.
Un deget curios apasă. Mii de raze slobozite din epidermă țâșnind în toate părțile. Eliberat, soarele fuge înapoi în soare. Soarele, reîntregindu-se din mii de trupuri coapte. Trupuri plesnind de-o sănătate pură, ce nu durează. Trupuri care acum se împlinesc - când încep să și decadă.
Trupuri ce cad pe călcâie. Pernițele călcâielor înghit tăcute micul seism al pasului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu