M-a iritat ceva indicibil, subteran, la traducerea făcută de Irina Negrea romanului Cronicarul sportiv de Richard Ford. Am citit atâtea cărți traduse antipatic sau stângaci, încât nici n-am îndoieli - știu că nu mă înșală simțul limbii.
Apoi au venit greșelile: “să nu fi un calvinist convins”; “poți învăța cum să nu fi cinic”. Exemplele astea sunt doar două dintre mai multele pe care nu credeam că e cazul să le inventariez (la primul, mă gândeam că e o scăpate de tipar). Pe al doilea, l-am “corectat”, pedant, cu stiloul, adăugând pe pagină un i. Mai târziu, m-am surprins deja dorindu-mi să fi știut mai bine engleza și să nu mă mai fi bazat pe Irina Negrea, citindu-l pe Ford în original.
Apropos, Andreea Răsuceanu a fost redactorul acestui volum. Cu numele, cel puțin. Nu cred că mai verifică cineva, pe bune, textul la editură. Se bazează în întregime pe traducător.
Câteva zeci de pagini rămase de citit. N-o să mai arunc acum cartea de pereți.
Dar dacă mai văd o dată, într-o altă traducere, rahat în loc de căcat și regulat în loc de futut, în contexte cat se poate de impudice, inechivoce, o să încep să distrug cărți. Chiar dacă, să admitem, a tradus screw prin regulat, cine pizdele mă-sii mai folosește verbul ăsta în România de azi? Ăsta e un eufemism de rumeguș de pe vremea ceaușismului. N-am nici un coleg sau prieten care să fi apelat vreodată la a regula în loc de a și-o trage, a și-o pune, a se fute. Asta cu regulatul e o soluție comodă, de traducător livresc, neieșit în lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu