Palatul lunii*

Palatul lunii - romanul coincidențelor neverosimile. Auster - unul dintre cei mai mari “mincinoși” din întreaga ficțiune. Un plăsmuitor neîntrecut.

Cartea asta este de citit în împrejurările în care ți se întâmplă să simți că ai încetat să mai crezi în ficțiune, în “adevărul minciunilor”. Este o supradoză de născociri uimitoare ce te seduc & conving, treptat, să le cedezi, acceptându-le.

Volumul se încheagă în jurul capacității diverșilor povestitori-personaje de a ține focul poveștii nestins. Rolul autorului fiind acela de a stabili care sunt firele nevăzute ce leagă întâmplările între ele. 

Cât timp mai este o istorisire de spus, o reconstituire sau o speculație de făcut și măcar un cititor la “capătul celălalt”, romanul lui Auster poate să-și urmeze fără obstacole existența. Și ar putea s-o tot ducă așa, la nesfârșit.

Traducerea, cu toate că-i cinstită, suferă de acele mici infatuări ale traducătorului prea sigur(ă) pe el (ea), luat de valul credinței că a dat de “miezul” cărții, începând să zburde cam neglijent prin vocabular și gramatică.

Mai concret, este inadmisibil să nu cunoști formele conjugării mai mult ca perfectului, dacă tot îți asumi marea răspundere de a-l transpune pe Auster în românește. Nu poți să aproximezi mai mult ca perfectul ca la mamaia acasă, la țară, în sudul patriei, unde ai crescut: “judecasei” (în loc de judecaseși), “crezusei” (în loc de crezuseși).

Din păcate, de multe ori, neglijențele de acest tip îmi umbresc apoi lectura întregii cărți. Înaintez cu suspiciune, întrebându-mă mereu dacă să am sau să n-am deplină încredere în ceea ce urmează să citesc...

——

*Paul Auster, Palatul lunii, Humanitas

Modiano, Cartea

 „Priveau prin ferestrele mari ale salonului zăpada aceea care acoperea piața și bulevardele de jur împrejur, învăluind orașul într-o pânză de tăcere, de blândețe și de somn.”

Mă dau în vânt după frazarea lui Modiano, iar traducătorii acestuia au avut grijă ca atmosfera de dincolo de litere să treacă și-n românește. Poate că o scriitoare cu „înclinații lirice”, siropoase, ar fi tencuit cartea cu „constructe” din astea, dar Modiano le folosește când te aștepți mai puțin, insinuându-le pe neștiute, determinându-te aproape să tresari de plăcere.

Patrick Modiano este unul dintre prozatorii care scriu aceeași carte, or asta, la el - culmea! - nu mă stânjenește deloc în lectură. Fraza lui curge ca un vals lent de sec. XIX.

Dubla negație

 Traducere, în general, foarte bună, dar care o fi afirmația din fraza următoare:

   „Acum, când nu trecea o săptămână fără ca o femeie să nu-și dea foc...”

Eu pot alege să înțeleg că treceau mai multe săptămâni fără ca o femeie să nu-și dea foc! Așadar, erau mai multe săptămâni în care femeile nu-și dădeau foc. Timp de mai multe săptămâni, nu și-au dat foc. În cursul săptămânilor trecute, mai multe femei nu și-au dat foc în cartierul de sud. Un fenomen de masă: femeile care nu-și dau foc. Autoritățile preocupate: nici o femeie nu și-a dat foc în ultimele trei săptămâni. Și am putea continua în felul ăsta.

Iulia la modul Gorzo sau Iulia Pe Undeva Gorzo

N-am să mă storc de o recenzie la această indiscutabilă capodoperă a lui Roth - Teatrul lui Sabbath, situată în top 3 romane scrise de Philip Roth - conform preferințelor mele.

Totuși, pentru că stilul trad. Iulia Gorzo m-a scos din minți și nu m-a lăsat să savurez romanul în tihnă, am să spicuiesc aici din nesuferitele dumisale tabieturi verbale de mare și faimoasă traducătoare, din cale-afară de încrezătoare în sine, prietenă - probabilă - cu majoritatea literatelor românce virtuale și iertată orbește, virtual, pentru gafele ei lexicale de toată suflarea beletristic-snoabă.

Limbajul d-nei Gorzo, căreia îi “datorăm” Teatrul lui Sabbath în românește (& editurii, bineînțeles), pare profund marcat de ticuri! Unul dintre acestea e formula “pe undeva”. Poate doar distinsul Cornel Dinu “de la Dinamo” mai folosea atât de frecvent “pe undeva”.

Varianta engleză: “Yet there was something thrilling in seeing Norman.”

Traducerea Gorzo: “Și totuși (și + totuși!) pe undeva era încântat să-l vadă pe Norman.”

[Nu văd oportunitatea lui “pe undeva” în fraza de mai sus… Și ce înseamnă, totuși, pe undeva? Pe unde să-l vadă pe Norman? Cum adică pe unde? Pe undeva. PLUS: și totuși este redundant, fiind ambele adversative - era suficient yet=totuși.]

***

Engleză: “He began to wonder if there wasn’t an exaggerated and false side to her struggle, as there is when an adult plays checkers with a child…”

Traducerea Gorzo: “Începuse să se întrebe dacă nu cumva efortul ei era pe undeva exagerat și prefăcut, ca atunci când un adult joacă șah(!) cu un copil și se preface(…).”

[Și-n varianta de mai sus, “pe undeva” este extra, inutil, un icnet, un sughiț, o manie verbală, un acces irepresibil de Tourette.]

Și încă ceva: checkers înseamnă joc de dame, mult stimată și neprețuită Iulia Gorzo! Nu șah! Ci Jeu de dame!

***

Engleză: “A little irrational, out of touch, prone to crazy outbursts(…).”

Traducerea Gorzo: “Pe undeva irațională, cam dusă cu pluta, predispusă la accese de nebunie(…).”

[Propunere de traducere: “Puțin cam irațională”, “un pic irațională”, “destul de irațională”, “oarecum irațională” etc]

***

Engleză: “There was an element of seduction, which was sort of touching in its own little way.”

Traducerea Gorzo: “A existat o notă de seducție, ceea ce pe undeva era un pic înduioșător.”

[Propunere de traducere: “ceea ce era oarecum înduioșător”; “ceea ce era într-o anumită măsură înduioșător” etc]

***

Apoi, mai e și această frumoasă (în original) descriere caracterială pe care Gorzo o măcelărește în românește: “Her was the ordinary automatic dishonesty.”

Traducerea Gorzo: “Era necinstită la modul banal.”

[Aici mi-am pierdut cumpătul, de pe-acum căzuse peste mine insuportabila senzație că citeam un fals! Doar fanatismul meu Rothofil m-a convins să continui.]

***

Și ultima, după care am decis să abandonez inventarierea neglijențelor si autosuficienței faimoasei și titratei “noastre” traducătoarei și să încerc să mă bucur de ce mai rămăsese din roman după măcelul tălmăcirii = tălmăcel:

Engleză: “Some emotion stirred up by Sabbath’s question made Norman look to Sabbath(…).”

Traducerea Gorzo: “Tulburat pe undeva de întrebarea lui Sabbath, Norman s-a uitat la el(…)”

Concluzie: găsesc că, ca traducătoare, Iulia Gorzo este “pe undeva” considerabil overrated, “la modul banal”, tare aș vrea s-o știu ocupându-se ”pe undeva”,  cu altceva - cărți de bucate, pe undeva sau cu fabricarea mezelurilor, la modul efectiv… Ca să nu merg până la a constata că și dacă admitem folosirea abuziv-neglijent-autosuficientă a lui pe undeva, expresia (incidentă) ar fi trebuit separată prin virgulă(e) de restul propoziției sau al frazei!

Am ajuns de evit cu grijă cărțile traduse de I.G., cum sperietoare erau și cele traduse, tot din engleză, de Cristina Jinga (Styron, Steinbeck).

BlackButtonBooks - inițiative editoriale lăudabile + traduceri de căcat

Editura Black Button Books e o fuziune de „coolețe” cu traduceri și tipar neglijente. Iată doar câteva exemple, situate între comic homeric și scandalos, dintr-o Freeman's (probabil, aia despre familie):

• „După ce-i spun fiicei noastre să se pregătească, mă duc în camera doarme unde bebelușul.” (p. 24)
• „Nu voia să ajungă un invalid, ura lipsa de imobilitate.” (p. 20)
• „(...) asupra felului în care trecutul permeează (sic!) construcția socială îi amenința familie (sic!) în ambele state.” (p. 12)

Mărturisesc că, deși mă atrage aproape orice nouă apariție la BBB, mi-e întotdeauna groază să o cumpăr, tocmai din cauză că greșelile de culegere, de scriere (comise de traducător) sau de traducere (idem) au deveni regula editurii.

Eu pot înțelege că traducerea și corectura se plătesc prost în România, dar îți rămâne mereu opțiunea de a te ocupa cu altceva - să crești capre, să te bagi la o corporație, să fii paznic de noapte...

Cum să urască „lipsa de imobilitate”? Și, pe de altă, parte, tu când ai „permeeat” ultima oară?

Traducăcător

Radu Șorop, traducând George Saunders - Zece Decembrie (sublinierile sunt ale mele). Totul a fost cât de cât în regulă, până la pagina 160, când:

1. “Mami era în curtea din față, țipând la acest tip scurt și îndesat.”

& 163, când:

2. “Pe niște rafturi galbene luminate dinăuntru erau aceste etichete grele din plastic albastru.”

Primul impuls - dar nu-l respect niciodată -, când inventariez prostii din astea, culese din cărțile traduse la noi (pur și simplu, nu le pot ignora), e să le transcriu aici fără nici un comentariu, lăsând cititorul să judece.

Acum, vă dați seama: în ambele cazuri, acest(e) ar fi trebuit tradus cu un și, respectiv, niște (în cazul etichetelor, revăzută întreaga frază). Știm că-n engleza americană this guy, în contextul de mai sus, are întelesul de un tip oarecare, this ține loc de unul (în traducere românească). Nu e ca și când “tipul acesta” s-ar afla chiar acum lângă povestitor, iar el ni l-ar arăta cu degetul.

“Și era acolo o grotă” = “and there was this cave”. Numai niște vorbitori de gumilastic ai românei ar traduce, cuvânt cu cuvânt: “și era acolo grota asta”... Ba, mai rău: aceasta! N-are sens să continui.

Raggarballe med svängdörr

Citeam eu cu delicii și cu aviditate din K.O.K. - Lupta mea (vol. 6), chiar încântat de cât de curgătoare-i traducerea și cumva „unitară” cu cele ale precedentelor volume (1, 2, 3 și 5 sunt traduse de alte trei persoane), când dintr-o dată, pe la pagina 199, dau peste expresia, lăsată intenționat în suedeză, în text: Raggarballe med svängdörr. 

Părerea traducătoarei (din nou) prea puritane, dna Ivona Berceanu (care a tradus magistral și vol. 4), e aceea că raggarballe (cu alte cuvinte - pulă; vegye fasz, în ungurește; pick dick, în engl.) s-ar putea transpune în română prin termenul „mădular”. 

Pe lângă că raggarballe e o expresie suedeză argotică (am făcut „cercetare” pe internet, consultând mai multe dicționare, fiind numele folosit ca amuzament pentru a desemna crenvurștii în chiflă, hot-dog = literal, „pulă într-o ușă batantă”), în românește nici naiba nu mai denumește, argotic, pula prin cuvântul „mădular”! Poate doar Neculce, prin letopisețe.

Dacă traducătoarei i s-a părut prea izbitor „pulă”, putea folosi „sulă”, care e încă în circulație prin cartierele românești. În nici un caz, mădular sau mătărângă (cum am bănuiala c-a fost tentată, totul pentru a evita „obscenitatea”).

Lasă că, în paranteză fie spus, ciclul Anotimpurilor lui Knausgård n-a mai fost tradus în românește direct din norvegiană (sau suedeză, nu știu care-i limba originală a tetralogiei ăsteia), ci din engleză! Prin urmare, editura Litera n-o mai fi dorit să contracteze & să plătească un traducător (presupun că mai rar întâlnit și mai scump) din norvegiană (?).

Dar asta ce mai e: „Nu mă pricepeam la mașini, dar pentru mine anii ‘90 erau ca și ieri.” De unde acel „și”? Și de ce? E vorba cumva de prietenia dintre „ca” și „ieri”? Sau ce rol are copulativa? Îți spun eu ce rol are: are rolul pe care l-a căpătat „și”-ul în demersul național de evitare a cacofoniei chiar și acolo unde nu e de găsit!

De asemenea, cum m-am mai pronunțat cu alte ocazii, alte traduceri: „rahat” n-o să aibă niciodată forța stilistică a unui „căcat”. Sunt sigur că K.O.K. n-a folosit un eufemism demn de niște domnișoare de pension pentru „căcat”. „Rahat” e introdus, de obicei, în conversațiile dintre părinții ipocriți, când sunt și copiii de față. Or eu nu citesc Lupta mea cu glas tare, cu copiii de față.

„Eu o prevenisem dinainte că mama va plânge...” (p. 929) - să mai comentez ceva? Bine că nu ai prevenit-o după...-

Cu futilitățile astea, mi-am pierdut eu cel puțin 30 de minute. Înapoi la lectură, deci! Sunt bucuros să recunosc că, în ciuda cârcotelilor de mai sus, port un inexprimabil respect pentru munca titanică și de mare calitate a traducătoarei acestui volum. Viața mea de cititor pe coate ar fi fost categoric mai săracă fără lectura ciclului Lupta mea.

Irina Negrea

M-a iritat ceva indicibil, subteran, la traducerea făcută de Irina Negrea romanului Cronicarul sportiv de Richard Ford. Am citit atâtea cărți traduse antipatic sau stângaci, încât nici n-am îndoieli - știu că nu mă înșală simțul limbii.

Apoi au venit greșelile: “să nu fi un calvinist convins”; “poți învăța cum să nu fi cinic”. Exemplele astea sunt doar două dintre mai multele pe care nu credeam că e cazul să le inventariez (la primul, mă gândeam că e o scăpate de tipar). Pe al doilea, l-am “corectat”, pedant, cu stiloul, adăugând pe pagină un i. Mai târziu, m-am surprins deja dorindu-mi să fi știut mai bine engleza și să nu mă mai fi bazat pe Irina Negrea, citindu-l pe Ford în original.

Apropos, Andreea Răsuceanu a fost redactorul acestui volum. Cu numele, cel puțin. Nu cred că mai verifică cineva, pe bune, textul la editură. Se bazează în întregime pe traducător.

Câteva zeci de pagini rămase de citit. N-o să mai arunc acum cartea de pereți.

Dar dacă mai văd o dată, într-o altă traducere, rahat în loc de căcat și regulat în loc de futut, în contexte cat se poate de impudice, inechivoce, o să încep să distrug cărți. Chiar dacă, să admitem, a tradus screw prin regulat, cine pizdele mă-sii mai folosește verbul ăsta în România de azi? Ăsta e un eufemism de rumeguș de pe vremea ceaușismului. N-am nici un coleg sau prieten care să fi apelat vreodată la a regula în loc de a și-o trage, a și-o pune, a se fute. Asta cu regulatul e o soluție comodă, de traducător livresc, neieșit în lume.

Trăind izolată în virginala lume a filologiei

Așa e când, să zicem, nu consumi ziare (ca traducător). Nu e suficient să cunoști bine limba din care traduci. Mai trebuie să știi și nește chestii about things.

„...era măritată cu mecanicul de la benzinăria din Esso.”

Pentru cine nu-i născut ieri, ESSO este un brand de benzinării aparținând Exxon. Amănunt pe care eu îl cunosc aproape instinctiv, informat fiind, ba mai mult, cunosc amănuntul ăsta așa cum știu că azi e sâmbătă. Fără a fi nevoie să gândesc! Esso nu-i o futută de localitate, Ioana Opaiț, dragă!

Dacă tot suntem aici: shit se traduce cu căcat (măcar când e clar că-i o înjurătură). Iar fucking nu e echivalentul lui „împuțit” decât pentru fecioare. Nici naiba nu spune, înjurând, „rahat”, poate doar tu, Ioana Opaiț, la școala de duminică de la biserica ecologistă pe care cu evlavie, probabil, o frecventezi. Cel puțin, pe mine nu mă satisface să zic rahat, dacă ceva mă supără. Rahatul e de mâncat! E ca și cum, supărat pe cine știe ce, aș izbucni: bomboane! Ori halva. Impresionant!

D-na Ioana Opaiț a tradus Prea multă fericire - cartea de povestiri a lui Alice Munro.

Culmea e că, atâta timp cât nu i se cere să știe pe ce lume trăiește ori nu i se cere să fie la curent cu minime informații, pe care un cititor împătimit de presă sau o persoană atentă la detaliile din filmele americane le are la degetul mic, Opaiț traduce foarte bine, curgător și frumos ca cristalul, mai ceva ca Ozana lui Creangă.

Degeaba ai acces la cultura „înaltă” și ești tobă de studii filo, cât timp confunzi Lehman Brothers cu lacul Léman din Elveția.

Ferească Dumnezeu să ceri traducătorilor de azi să fie mai curioși în legătură cu lumea înconjurătoare. Cu conținuturile „vulgarizante”. Turnul lor de fildeș aseptic rămâne impenetrabil. Ai impresia uneori, cu excepțiile de rigoare, că numai femeile virgine, călugărițele ecologico-dietetico-atee, mai traduc în prezent literatură străină în românește. Pudice, complet văduvite de cultura „mică”, dar atât de conectată la realitate, populară, procurată din media.

Rahat și în puii mei păstrați-le pentru cărțile de basme contemporane! Nu-mi veniți mie cu din astea, da?

Dacă nu ești baș sigură ce e un Esso, mai întrebi, te mai uiți pe net. Nu presupui cu suficiență că e o localitate!

Dinainte să țin un blog, m-a stârnit amarnic casta asta ermetic închisă a filoloagelor. Pentru că era (și pe atunci) o castă, pentru că era ermetică, artificială și pe mine nu mă primea în sânul ei rece, ce nu dădea lapte, ci numai iaurt și, la ocazii, chefir.

Alte traduceri de căcat

“Avea un briceag cu mâner de os și una dintre lame era un tirbușon cu care tocmai deschisese sticla (iar pe atunci sticlele aveau un dop de plută, acoperit cu un strat de lac)...”

Așadar, înțelegem că tirbușonul este o „lamă”.

“Apoi își ating petele de sânge, suprapunând rănile una peste cealaltă.”

A suprapune nu implică, oare, a pune peste? Nu cumva e redundant și pleonastic, oricum lipsit de stil, să te exprimi așa? Nu o fi din categoria: cobori jos, urci sus?

Sunt conștient că exagerez și caut nod în papură acestor cărți. Dar nu mai am răbdare cu lucrurile tratate superficial când e vorba de literatură. E destulă mizerie în presă.

_________

*Cristina Godun, traducând Rătăcitorii de Olga Tokarczuk, ed. ART.

12

„douăsprezece trandafiri” - scrie traducătoarea noastră cu pile la editură! O trandafiră, douăsprezece trandafire. Traducătoarea se numește Marlena Chirilă Røimål.

Frate, în zilele astea toată lumea se pricepe la tradus!

Prost traducător

Prost traducător trebuie că ești dacă traduci în românește ceva de genul: „el nu este nimeni”! Arunc de pereți cartea tradusă de tine. Îmi strici toată plăcerea de sute de pagini cu o prostie ca asta.

Cum ar fi să scrie și anglo-americanii: He isn’t nobody!? Idioată mică & puțin agramată ce ești tu, dar numai puțin și anume cât să inspiri suficientă încredere ca să ți se dea pe mână romane norvegiene de mare amploare.