Sunt vinovat! Am visat Paradisul posibil. Cine visează Paradisul se face vinovat de ispita de a-l cunoaște. E vinovat de nemulțumire. Iar tu mă acuzi că aș fi nemulțumit, ceea ce - nici mai mult, nici mai puțin - te jignește. Însuși visul meu te jignește. Apariția lui, faptul că mi-a tulburat și chinuit somnul - te jignesc.
Nu-mi recunoșteam camera, nu-mi găseam patul, lucrurile. Colegii de cameră nu mi se adresau, a trebuit să-i implor cu lacrimi în ochi. Mai întâi să mă bage-n seamă, apoi să-și lase la o parte mutismul și să mă ajute să-mi găsesc lucrurile pierdute.
Lipsisem mult. Dormisem în altă parte. M-am întors când am avut neapărat nevoie, când am fost nevoit.
Din disperare, m-am gândit stăruitor la planul absurd de a-i propune tatălui să mă găzduiască acasă la noi, pe bani. Nu mai rețin dacă l-am și sunat pentru a-i propune târgul, nici dacă el a acceptat. Eram foarte neliniștit, descoperind că nu mai am un loc în care să mă simt acasă, iar disperata idee de a-mi suna tatăl am primit-o cu maximă ușurare. A fost calea ieșirii din încâlcitul nod al visului.
Din disperare, m-am gândit stăruitor la planul absurd de a-i propune tatălui să mă găzduiască acasă la noi, pe bani. Nu mai rețin dacă l-am și sunat pentru a-i propune târgul, nici dacă el a acceptat. Eram foarte neliniștit, descoperind că nu mai am un loc în care să mă simt acasă, iar disperata idee de a-mi suna tatăl am primit-o cu maximă ușurare. A fost calea ieșirii din încâlcitul nod al visului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu