Eu. Nu mănânc. Totuși mâncând, mă satur repede și-apoi uit în mod repetat să-mi pun un pahar cu apă lângă mine ca să beau din el până la fund: iată-mă, dintr-o dată, sătul și neînsetat. Înainte aș fi putut spune, ca francezii: am sete sau am foame, cum ar rosti, cu-o neglijență căutată, și copiii mici, pentru a ne face să râdem, pentru a ne smulge un zâmbet în care să ne citească dragostea, mândria - rădăcinile stimei lor de sine de mai târziu.
Sătul, nemâncând, mai uit să beau apă, mi-ar plăcea să savurez libertatea de a dispune cum vreau de setea mea, însă n-o fac conștient, n-am ajuns acolo, nu-i încă opera mea de artă. De-aș bea în cele din urmă din apa aia, în scurt timp aș putea mânca din nou cu nesaț. Nesațul s-ar reîntoarce la mine.
Neliniștit, urmărit de spectatorii inventariați în neștire de mintea mea turată excesiv, iau masa de prânz cocoțat în pod printre oameni cu bani, deplin străini, care vor să treacă drept boemi, să pară lipsiți de mijloace materiale, afișează o anumită umilință internalizată prin antrenamente îndelungi, dar cine mai crede în adevărul ei?
Înghit cu greu îmbucăturile, ochii ce mă văd luând masa sub acoperiș, înghit și ochii ei - cu mult vin de Malbec și-i simt alunecând-mi în jos pe gât, ochii și vinul, abia după al doilea pahar. Sunt verzi, pulsează umezi, ultra-mobili pe fondul pielii aceleia uscate, întinsă & măslinie, a meridionalilor corciți cu arabi.
Bărbia, lopată de săpat morminte iubirii, fundul bombat din care pornea mișcarea picioarelor, conștient de sine ca și când ar fi avut propriul creier, totuși puțin decalat, puțin rămânând înapoia restului trupului.
Nu e mult vinul de Malbec. E scump. E din acela ce șoptește povești nasului și readuce soarele pe cerul de toamnă rărit în turul pantalonilor.
Vinovăția s-ar sparge în teamă, durere și apoi în ușurare, ejaculând veselă și nesterilă ca puroiul dintr-o bubă presată cu hotărâre.
Am foame, am sete - sunt ale mele; sunt sătul. După care mă va paște ciufuțenia. Voi uita cum se împarte la doi. Apoi o să critic și-o să văd iarăși feroce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu