Vecinul tușește prin pereți eu țip în extaz în timp ce ea încearcă cu mișcări amuzant-grăbit-precipitate să-i vâre pula la loc, la-la-la-la, ăst timp vecina naște scuipă copilul din ea printre pliurile grase entrejambiste.
Françoise Sagan: „(...) mirosul (...) încăpățânat al iubirii fizice.”
Văduva neagră a scării nu mai e neagră: totul a început cu părul, când a început să și-l platineze și apoi, tuns tot mai scurt. Văduva neagră a scării devine, încet-încet, un bărbat. Și glasul ori lătratul unor câini e mai plăcut urechilor decât vocea ei. Sau să scriu „a lui”? Văduvul negru se-mbracă iarăși colorat, ca o pizza hawaiiană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu