Fără legătură cu ceea ce urmează. Un infatuat comenta, odinioară, pe această pagină de blog că stilul meu de a scrie se situa undeva între Fănuș Neagu și Cristian T. Popescu. Îi mulțumesc. Un dobitoc cu știință de carte, cum mulți alții suntem. În vremea aceea, „grămăticul” era îndrăgostit fără speranță de o bloggeră, nu mai știu cine era ea (dacă aș mai fi știut, aș fi menționat-o aici fără jenă). Probabil că „grămăticul” are acum 3 copii, ca capra cu trei iezi (unul dintre ei, numindu-se Mihnea sau Paisie), și colaborează la Scena 9.
Să folosești verbul a stinge când te referi la aparatura electronică mi se pare nesuferit de imprecis și inadecvat de metaforic (Iulia Gorzo ar fi zis: metaforic la modul inadecvat), în mod cert - anacronic.
„Am stins televizorul”. Ardea, deci am aruncat apă peste el. O cană a fost suficientă.
Asta însemnând că opusul lui a stinge, pentru a porni, este a aprinde. Carevasăzică, dai foc tv-ului. Probabil, neîntâmplător, o fi vreo echivalare inconștient colectivă între aprinderea (declanșarea) focului și pornirea (punerea în stare de funcționare) a unui aparat...
Cum i se spune în s u d - lumină - curentului electric. Ca și cum am folosi curentul electric numai ca să aprindem becul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu