Dacă eu aș scrie, un posibil personaj de-al meu ar făptui ceva și-apoi ar suferi imediat consecințele faptei sale pe durata a cel mult cinci fraze „dactilografiate”. Mă suspectez a fi întru totul capabil să fabric imagini intense, scene relevante, dar aș expedia deznodământul - și nu din lene, nerăbdare sau din economie - în alea 5 rânduri. Totul sau aproape orice poate fi comprimat în cinci rânduri de text. Ce-i pe lângă asta, surplusul, e falsificare, e hermeneutică sterilă, baterea apei în piuă. Viața nu depășește decât rareori, ca durată, un scurt paragraf.
Scenele mele de „pasiune” au cinci-cincisprezece rânduri. Dacă le prelungesc mai mult de atât, vor fi doar reveniri, variațiuni, regândiri, rearanjări ale acelorași cuvinte și, în mod sigur, ale aceleiași teme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu