Nu de puține ori, mi se întâmplă să rătăcesc faptele din cauza tentației mele, mai mereu eșuate, de a mă analiza.
Început de noiembrie. Este ziua în care cad ultimele frunze. Frig, 10 gr. C; bate vântul în rafale nu prea puternice, frunzele rămase foșnesc ca moartea, ținându-se fără convingere să nu cadă.
Văd foarte des indivizi umani fericiți că cineva îi sună, ocazie excelentă pentru ei de a fabula la telefon, pe stradă, în gura mare. Azi, unul a făcut chiar mai multe ture pe sub ferestre și pe troturarul de vizavi, vorbind incontinent. Cu o voce ascuțit-metalică, sonoră, de nebun sau de alcoolic.
*
Imediat ce s-a oprit ca să-și dea jos pantofii pentru a alerga mai departe desculllță, am simțit un fior răcoros între coapse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu