Mai bine să pari un nebun implicat până la sufocare, un pelerin care se târăște pe genunchii zdreliți făcând curte moaștelor vii ale iubitei decât un acid, un cinic critic, un echilibrat care după ce se fute are nevoie să se retragă în camera lui (ca să scrie, să doarmă singur, să se uite la tv, să citească, să cugete).
De parcă tu ai fi Dumnezeul lui. Și zilele lui sunt în mâinile tale. Din ce știu, nici măcar Dumnezeu n-are pretenția asta - cel puțin, așa îmi spunea ultima oară când am vorbit cu el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu