Te legi de bunăvoie de cineva, ca să te asiguri că nu-l pierzi. Ca și cum a avea pe cineva prin metoda unei tranzacții ordinare ca asta (mă leg, ca să nu te pierd) ar putea fi socotit un „câștig” moral! A păstra pe cineva captiv în colivia de aur numai pentru folosința proprie să fie, oare, un câștig? Poți, apoi, trăi liniștit cu gândul ăsta? Cum că celălalt stă (rămâne) cu tine doar fiindcă, la o cotitură a vieții, l-ai stupefiat cu mare talent?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu