Copilul îmi repară bicicleta timp în care emite considerații docte de om mare despre chestiuni astronomice, fizică, mecanică, e fascinat de mecanisme în general, ca Louis XVI. Simt nevoia să mă fac mic înaintea lui. Aceeași partitură de minunare pe care o afișez & o detest atât de mult la mine, pentru că e jucată. Îi admir sincer, totuși, și-i respect pe cei care se pricep să schimbe un bec fără să se curenteze, o priză fără să-și vâre degetele-n ea, o țeavă la baie.
Câteodată, am impresia că singurul meu cititor de gânduri e inginerul ăla mereu beat, nimerit în oraș de cine știe unde. Orașul de la poalele dealului ce nu-i poartă numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu