Am reușit să-l aduc la bun sfârșit pe Sábato, a meritat finalul, dar poate și pentru că restul mersului cărții mai că mi s-a șters din memorie (nemaipăstrând decât amintirea unor elemente de structură), nu am putut desluși legătura finalului cu restul romanului.
Descrierea îndelungă a morții unui tată, în prag de mumificare încă din timpul vieții; moarte care seamănă în tușele ei generale cu o alta... Moartea ce te transformă, în cele din urmă, într-un mod nedorit de brutal, în bărbat. Înăuntru - același copil, prizonier.
Poate că romanul lui Sábato este chiar despre precaritatea oricărei structuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu