>>>"În sfera politică, • slăvirea unui caudillo; în sfera economică, • promovarea iresponsabilă a unor țeluri nerealizabile. Ce-i drept, populismul exaltă emoțional speranțele poporului, însă eșuează în mod invariabil pe termen lung în ceea ce privește domeniul economic, tocmai din cauza disprețului față de nefastele realități economice ale lumii." (Enrique Krauze, citat de Pedro Arturo Aguirre)
Cea mai frecventă promisiune iresponsabilă a populiștilor autoritarist-mesianici este aceea a aducerii întregii populații la un numitor comun de bunăstare, în condițiile ignorării voite a inegalității naturale dintre oameni.
Prin metode artificiale, opresive, oamenii pot fi nivelați (în jos) din punctul de vedere al accesului la bunăstare. Însă de la acel prag încolo, diferențele dintre ei nu vor înceta să reapară, în virtutea "distribuirii" inechitabile a talentelor, a însușirilor psiho-fizice, a ambițiilor individuale.
Există indivizi inapți pentru bunăstare. Aceasta le poate fi oferită, în conformitate cu principiul mură-n gură (promovat de sistemele asistențialist-paternaliste), dar respectivii cetățeni nu sunt capabili nici să o păstreze, darmite să învețe s-o genereze mai departe, pentru a o transmite urmașilor. Oamenii ăștia nu-s scutiți, totuși, de fantasmele de înavuțire, fiind carnea de tun, victimele din linia întâi ale traficului cu amăgiri, promovat de liderii care pozează în salvatorii nației.
Ce nu știu victimele, și se-ncăpățânează să n-o recunoască, este aceea că nu vor deveni niciodată bogați, așa cum visează. Oricât de insistent s-ar redistribui avuția colectată de stat. Statul nu te poate face bogat, dar îți poate vinde în schimbul votului tău iluzia că nimeni nu va fi mai bogat ca tine: nivelând în jos societatea, scoțând din joben dușmani închipuiți și frazeologia învechită a respectării ”sferelor de influență”, a suveranității (paravan pentru abuzuri interne) - în scopul Adormirii tale și a ambițiilor tale cauzatoare de nefericire.
Statul ia asupră-i sarcina împărțirii generoase și ”echitabile” a fericirii în rândul populației. Fericirea - prin uciderea oricărei ambiții individuale. În loc să împlinești o nevoie, o înăbuși în fașă. În locul nevoii individuale, e plantat deîndată ”mai nobilul” scop național.
Statul ia asupră-i sarcina împărțirii generoase și ”echitabile” a fericirii în rândul populației. Fericirea - prin uciderea oricărei ambiții individuale. În loc să împlinești o nevoie, o înăbuși în fașă. În locul nevoii individuale, e plantat deîndată ”mai nobilul” scop național.
