joi, 28 ianuarie 2016

Followers

E o ușurare (senzație comparabilă cu cealaltă ușurare, sfincterială) să mă regăsesc nepăsător față de numărul vizitelor pe blog și față de dipariția constantă din lista de „admiratori” a celor care au adăugat cândva masa pustie printre preferințele lor. 

Mi-au mai rămas 55. Dintre care, activi sunt mai puțin de zece. Vestigii din vechiul meu delir de grandoare îmi susură-n urechea internă că ultimii inși au ales să plece în urma orientării radicale a însemnărilor din lunile recente. Dar știm că lucrurile nu stau așa. Pur și simplu, acaparați de facebook, de familie, de corporație - oamenii nu mai scriu, nu mai citesc, citesc mai puțin, scriu mai discret. Ori, foarte posibil ca, pe neobservate, să-mi fi scăzut și calitatea scrisului.

Aciditatea sporită nu ajută decât la digestie. Pe de altă parte, neutru eu nu pot scrie. Mi s-ar părea inutil. Unde nu e indignare e tăcere - ar truiza Băsescu.

Nu mai există nici curioși, oamenii și-au pierdut și suculenta perversiune a voyerismului blogosferic. 

Nimic nu durează în țărișoară! Blogosfera românească a avut succes (în a doua jumătate a primului deceniu al anilor 2000) pentru că a fost (sus)ținută vie de niște snobi cu talent (cărora le mărturisesc respectul & recunoștința mea tardivă). Oameni mai umblați, mai deschiși la minte, au altoit blogul pe firea românească și o vreme a funcționat de minune! Însă a durat atât de puțin, tocmai pentru că mulți dintre noi au pășit înăuntrul sferei nu dintr-o naturală nevoie, cât din imitație, din dependența de mode, din teama de a (nu) fi altfel...

11 comentarii:

DeepBlueSunshine spunea...

Mai sunt și nou-veniți pe aici. Unii au plecat de pe blog, alții abia recent l-au descoperit. ;)

Unknown spunea...

55 da' buni! :)

cristians. spunea...

Multumesc! Acum stiu că, dacă nu-s 55 câți numărasem, pe doi mă pot baza. :)

pure morning spunea...

once upon a time mi-s si eu p-aci. donc trois.

pure morning spunea...

3. rar, mai apare cineva :)

pure morning spunea...

3, unul apare mai rar :)

pure morning spunea...

cateodata si pe mine. deci 3 :)

pure morning spunea...

3. uneori.

cristians. spunea...

Scuze, nu ma asteptasem la vizite, mi-am pierdut uzul, ca atare am omis sa aprob comentariile `voastre~ amabile. Voastre = tale. :)

a reader spunea...

Hei, eu n-am mai fost pe-aici, cred, de pe cand traia (sau de cand murise) alex leo serban, adica de 5 ani, din cate zici tu. In compensatie, am citit acum tot ce-ai scris anul asta, pana la postul despre incidentele din Koln. Vad ca ai ramas la fel de patimas, anii nu te-au imblanzit, dar, ca pe vremuri, zici (sau citezi) destule lucruri interesante, asa ca o sa mai trec pe-aici.

Vad ca a disparut de tot partenera ta de blog, Mihaela parca o chema? cea mai buna recenzenta de la bookblog (nici pe-acolo cred ca n-am mai trecut de ani).

Cred ca vremea blogurilor a cam apus mai ales pentru ca s-a cam mutat lumea pe Facebook, unde multi scriitori si alti oameni de cultura sunt prezenti si chiar activi - daca si centagenarul Mihai Sora... Eu inca ma incapatanez sa nu am cont de Facebook, dar nu stiu pentru cata vreme.

cristians. spunea...

Multumesc că ai revenit, oricine ai fi - e important pentru mine! Am
Lăsat-o mai moale cu scrisul aici. Dar tot din cauză că m-am mutat pe Facebook, la rându-mi, unde vorbesc mai puțin despre cărți și suflet și mai mult despre politică și moravuri sociale.

Dar voi reveni pe blog, pentru că el mi-e cu adevărat drag! Cum scriam, doar în România modele trec atât de lesne. E în firea românilor să nu se țină de-o treabă (ce promitea!). Nu îmi explic nici astăzi de ce unii bloggeri (realmente celebri, nu ca mine) au abandonat treptat activitatea în blogosferă! Regret s-o spun, dar e o prostie să te muți pe Facebook. Publicul de acolo e mult mai tâmpit. Și pentru aceea trebuie să-ți modifici și scrisul, stilul, temele abordate... E ca și cum ai renunța la tine însuți doar pentru a capta un public mai numeros!

Bookblog s-a dus naibii și el! Mihaela era de departe cel mai inspirat 'recenzent' (urât cuvânt!) de acolo. Se pricepea să scoată la lumină latura merituoasă a oricărei cărți, cu pasiunea unui anticar de odinioară. Am văzut recent că unii dintre recenzenții care citeau cărți gratuite, fără a pricepe mare lucru din ele, ca apoi să le facă ghiveci, scriind despre acestea, sunt acum prozatori debutanți (vezi în revista IOCAN).

Viața este nedreaptă pe alocuri. Câștigă cine are tupeu, nu neapărat cine e talentat. Din păcate, în majoritatea cazurilor, talentul autentic e timid și smerit. Se dă la o parte, cu prea mult bun simț, din calea grosolăniei și a narcisismului exacerbat ale unora.