Mă identificasem cu păpușa aceea. Ea, însă, nu ținea la mine. Îi dăruiam atenția mea, fără rest, nu o bruscam, nu-i vorbeam urât. Nu prea voia să mănânce. Bunicii erau încă sănătoși. Toți patru. În casă plutea un iz de dragoste silită, plicticoasă și, peste toate, tensionată. Și un miros de străini. De părăsire. De dor și de spaimă de următoarea zi de școală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu