Europa a avut dintotdeauna o aplecare să se fută cu spume prin boscheți cu "sălbaticii" pe care i-a colonizat și vândut la târgurile de sclavi. În paralel, îi disprețuia până la vomă, la nivel de discurs, și îi trata ca pe neoameni, dar fascinația trupească a fost mereu acolo, abia disimulată. În vremurile contemporane, i-au importat tolerant în universități și, astfel, Europa liberalizată sexual s-a putut întinde, în voie, multiculti, cu urmașii foștilor servi prin obligatoriile mansarde. Discriminare pozitivă să-i fie numele.
De peste un an și jumătate, în urma liberalizării pieței muncii, englezii media tot așteaptă hoardele de români (gata să le ia pâinea de la gură) prin porturi și aeroporturi. Câți au sosit în primele zile? Unul? Doi-trei o dată?
Se confruntă acum, în schimb, cu mii de indivizi ilegali, masați la "granița" lor cu Franța, la gura tunelului pe sub Mânecă, ce se cască în Calais. Oameni înnebuniți de atâta drum (și care, apropos, au trecut prin ditamai Franța aia de căcat ca prin brânza telemea!), pregătiți inclusiv să moară, da să nu fie trimiși de unde au venit. Între noi fi vorba, nu înțeleg ce găsesc ei atât de atractiv la a trăi în Marea Britanie, dar să nu le dăm idei.
Aș vrea să constat aceeași dezlănțuire de isterie fobică din partea presei tabloide, a societății civile radicale și a UKIP cu care ne-a întâmpinat pe noi, cei care nu am mai venit. "Dușmanul", cel ignorat cu mare talent de mulți balerini ai scris-vorbitului corect politic, se află azi la porțile lor. S-au ferit până în prezent să-l și pomenească. De ai fi zis că era vreun totem sau tabu.
Au existat, însă, mereu două măsuri pentru (a defini ce se înțelege prin) imigrație în ipocrita Europă. O măsură, îndeosebi calomnioasă, la care s-a apelat în raport cu românii, cu est-europenii în general. Și o altă măsură, foarte precaută ca limbaj public, suspect de îngăduitoare, în raport cu foștii colonizați, cu islamicii sau cu cei taman din... Serengeti. Studentele protestatare ale Occidentului, cu fular palestinian în jurul grumazului, afumate botanic, nu-s la fel de impresionate de potențialul & nevoile românilor ca de perspectiva unei mici zoofilii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu