Înainte ca fluierul de început al arbitrului să se facă auzit la finala Cupei Regelui, imnul Spaniei a fost fluierat și huiduit de catalanii prezenți pe stadion. Nimic grav pentru un liberal pur-sânge (ca mine), sacrilegiu pentru un conservator, însă. Ca atare, popularii iberici (conservatorii), au hotărât (din fericire, deocamdată numai între ei) că libertatea de expresie nu se întinde și asupra "simbolurilor naționale", așa nu se mai poate!
În același chip, vezi bine, libertatea de expresie e obligată să se smerească, împuținându-se, în fața religiei, a minorităților, a instituțiilor publice (parlament, președinte, monarhie, rege, armata pulii) și a altor categorii, din ce în ce mai numeroase, până când nu mai rămâne nimic din ea. Din excepție în excepție, către diluarea și pervertirea ideii de exprimare liberă!
Rămași oficial fără credință, cu Biserica despărțită de Stat (slavă Domnului!), sacralizăm, totuși, cu o veselie întârziată mintal aceste excrescențe ale democrației laice: instituțiile. Printre ele și "instituția" drapelului. De parcă drapelul nu ar fi bun de șters la cur, dacă ți se isprăvește hârtia igienică în adâncului codrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu