A fost, mai întâi, frenezia aproape nebunească cu care, în ultimii ani de viață, [Alex. Leo] Șerban s-a aruncat în apele tulburi ale Internetului românesc. E inimaginabil, incomprehensibil, indicibil cât de mult a putut scrie alș pe bloguri și forumuri anonime, câtă vervă delirantă a putut cheltui în polemici inutile, câtă strălucire eseistică a putut dona unor foi altminteri inexistente. Sute și sute de replici scânteietoare, analize erudite, gaguri, bârfe, confesiuni piezișe - presărate în locuri în care numai el și câțiva convivi de-o clipă le puteau vedea. La un moment dat, când încă era în viață, am petrecut trei zile pline citind numai asemenea intervenții, cotrobăind după ele pe tot felul de bloguri obscure, excavându-le din neantul de pixeli al rețelei. Editorii români moțăie, ca de obicei, dar pe Internet există mărgăritare care ar merita vânate cu harponul. Ultimul Șerban e, cu siguranță, cel mai extraordinar și misterios spectacol pe care l-a cunoscut, până acum, Internetul de limbă română.(Revista 22)
joi, 9 aprilie 2015
Alex Păun despre a.l.ș. - la 4 ani de când
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu