Mărturisesc că a te trezi singur în puterea dimineții de duminică dintr-un vis în care albisem subit, iar vopseaua de păr refuza să mi se mai fixeze pentru a masca implacabila realitate nu se numără printre cele mai plăcute evenimente senzoriale ale unei săptămâni.
Nurofenul, cafeaua la litru și smsurile în serie trimise unui prieten incert. Cântecul precoce al unei mierle răzbate dintr-un dincolo mângâietor, dar inaccesibil. Frigul cuibărit în pliurile tălpilor chircite și o revistă deschisă, fără rost, la pagina de politică externă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu