sâmbătă, 31 mai 2014

Prin urmare, merită

Relația mea cu Dilema (veche) e ca aceea dintre doi inși (nu musai de același gen, nici de genuri diferite) care au stabilit în timp nevăzute, dar trainice, raporturi de interdependență și care, ca să alunge neplăcuta impresie dată de lipsa autonomiei, își întorc adesea spatele sau se iau necruțător (Cristian Ghinea ar fi scris "la modul necruțător") peste glezne. 

4 comentarii:

cleosejoacă spunea...

N-ar putea stabili relaţii de simplă prietenie, în care autonomia rămâne nealterată?

Cristian Sirb spunea...

Nu, ca totul a inceput, gresit, cu o pasiune. :)

cleosejoacă spunea...

Nu pricep ce e greşit. Pasiunea sau începutul? :)

Cristian Sirb spunea...

Inceputul a fost marcat de pasiune. Asadar, au devenit una. :)