sâmbătă, 3 mai 2014

Marea Critică

În marea de criticism, veninos sau fin, ce dă un oarecare specific acestui blog, vreau să strecor următoarea apreciere: - o capodoperă de tălmăcire din engleză, romanul lui Ian McEwan - Atonement. Ispășire, pentru editura Polirom (2008).

"Vina" îi aparține, cu laude, domnului Virgil Stanciu. Mi-am dorit să știu cum a deprins dl Stanciu acest har. Unde a studiat și cine i-a fost îndrumător. Pentru că, credeam eu, e o pasăre rară între ceilalți, din valul nou

Ca, la o elementară căutare pe Google, să descopăr că traducătorul face parte din școala "veche". Născut în 1941. Universitatea B-B din Cluj (explicabile și unele ardelenisme nesupărătoare, ce doar îmbogățesc rostuirile cărții). Cum era și de așteptat. Ce Iulia Gorzo (cu "pe undeva-ul" ei exasperant cu care mi-a ruinat plăcerea de a citi Sabbath's Theatre), ce Cristina Jinga, asasina lui Sophie's Choice? Asta e Clasă! Iar Virgil Stanciu, traducătorul, e un Clasic! 

Domnul e scriitor în toată accepțiunea cuvântului, nu doar o mașină de transpus engleza într-o română adesea artificială (când nu e indolentă) - vezi numele exemplificare mai sus. Virgulele, puse fix acolo unde le cere ritmul si imaginația cititorului versat. Cuvintele, din cea mai curată și mai bogată românească. N-am avut nici o secundă spasmele acelea de neplăcere ce îmi sperie lecturile din traducerile recente. 

Îi desfid pe cei tineri să scrie într-o astfel de limbă! Atunci când traduc. Să arate că-s capabili să iasă din româna aia seacă, de Google translate. Din păcate, ei doar atâta pot. Urmașii nebastarzi ai domnului Stanciu sunt puțini. Ca atare, cărțile (de pe rafturile) noastre, tot mai indigeste. 

2 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasă carte. Iar acele ardelenisme m-au făcut să o indrăgesc cel mai tare. M-a dus cu gândul la o poveste spusă intr-o seară de vară, pe laviţă, la uliţă de unul din bătrânii trecuţi prin război.
C.S.

Cristian Sirb spunea...

Pe laviță, exact!