Un căciulat își târăște gelozia degradantă pe sub ferestrele noastre. Interoghează și povestește ceva la telefon, cu glas apăsat: vrea cu orice preț să ocupe mintea celei care-l ascultă. El, în două minți. Pentru asta iubim? Ce eroare! Ce pierdere & ce risipă! Ce rușine pentru specia masculină și pretențiile sale de supremație. Totuși, cât de frecvent se întâmplă asta! Atâția masculi-sugari, tânjind violent după sânul iubitei lor care, pe neașteptate, se întâmplă că li se refuză. Iubita punând un tardiv punct terorii.
Totul a început în tramvai, cu o pereche de picioare potrivit de lungi, onorabile, dezvelite până aproape de prăsele, posesoare ale unui chip falsificat, din păcate, de prea mult fard. Un chip creionat, retrasat conform gustului modest al proprietarei, ca o a doua piele. În palmele mari, osoase, o carte în limba engleză se presupunea că dă ținută ansamblului și o spumă de stil genunchilor ce albeau prin apăsarea lor țesătura dresurilor negre.
Zi ternă, cenușie, pe care am blestemat-o îndată ce m-am trezit și m-am apucat de treabă. Tipică zi de iarnă românească. Urâciune, monocromie, încotoșmănare. Groaza de a ieși.
Aspiratorul vecinilor se aude prin pereți ca o acuză.
Neîmpărtășite cu oameni dragi și mintoși, cărțile se decolorează mai repede în memorie. Urmele lor se estompează, cuvintele refuză să le mai cuprindă, totul se rezumă doar la senzații: frumos, trist, dureros, plăcut, amuzant - bună carte!
Copilul-rege. I se serbează ziua de naștere; cu public. Doi părinți ce simulează familia fericită, reunită în jurul tortului. Zâmbete, de dragul Lui...
***
„Dorul este produsul unei cunoașteri lacunare.” (Th. Mann - Moartea la Veneția)
„După ce și-a băut cafeaua, Tobias a simțit un rest de noapte în cerul gurii.” (G.G. Márquez - Fantastica și trista poveste...)
„Viața ia naștere doar prin opoziție.” (C.G. Jung - Două scrieri din psihologia analitică)
„înfățișarea sordidă și nevoiașă a înecaților în fluvii.” (Márquez)
***
________________
* Verneinung is the German word for "denial" or "negation". For both Freud and Lacan, denial plays a central role in the stability of the ego, which must not only refuse satisfaction to many of the instinctual impulses of the id, but must also deny its very nature as an internally divided entity in order to perceive itself as an autonomous, integrated "I". This denial of the internal divisions of the ego results in the méconnaissance that Lacan views as consitutive of human consciousness. (english.hawaii.edu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu