Ești eu, sunt tu. Ne învelim unul în altul. Intrăm la centrifugă și centrifugim împreună, fără a ajunge vreodată undeva, fără a ne îndepărta de centrul bulboanei. Fără a ne ajunge. Sunt a ta, sunt al tău. Eu mai mult! Nu-mi aparțin nici măcar mie. Mi s-a întâmplat să nu mă recunosc, uneori.
Cuibăresc în tine. E rândul meu, îmi ridic poalele, mă instalez confortabil, ouăle-s pustii, sunt alt animal sterp ce-și înfoaie penele peste cuib, și nu pentru a-și proteja urmașii - pentru a-ncălzi odaia fără pereți în care-i acum oaspete, jind, străinul cămin visat.
