sâmbătă, 9 februarie 2013

Satan Claus

Copii răi, copii dușmănoși. În prezența părinților, fac pe smeriții - ca să primească; mereu acest a primi! Să aibă, să dețină, să adune. Cât mai multe daruri; nesățioși de obiecte. Afară, între ei, se poartă cu maximă cruzime. Se întrec din vorbe, dar și în performanțe fizice. Regulile vin abia după ce-i doare. Se laudă cu tații lor, pe care, în realitate, îi urăsc de moarte. Cu prăjiturile mamei, cu excavatorul lor performant, de jucărie. Și o fac țipând! Roșii în obraji, cu fețele congestionate - întruchiparea bipedă a unor erecții premature. Pumnii strânși, le lipsesc doar ridurile de expresie. Și sunt, de asemenea, prea oportuniști pentru supărările definitive.

5 comentarii:

cleosejoacă spunea...

Houellebecq a spus-o mai limpede decât oricine altcineva vreodată, atunci:

"Copiii suportă lumea pe care adulţii au clădit-o pentru ei; încearcă să se adapteze cât pot mai bine; mai târziu, în general, refac aceeaşi lume."

Cristian SÎRB spunea...

Dacă tu vii și, la ceva scris de mine, din umila mea experiență de veșnic aspirant la lumea Literelor, dai un citat din Houellebecq, adăugând, ca insultă (sau gafă...) adițională, că H. „a spus-o mai limpede decât oricine altcineva vreodată”, eu îmi rezerv dreptul să mă fut în Houellebecq și în ce-o fi vrut el să spună cu citatul respectiv, de mare autoritate în domeniul puericulturii și al psihologiei copilului ce se află.

Ori vii și scrii ceva (din gândirea TA, nu a nu știu cărui Houellebecq) despre ce am scris eu, despre CUM am scris, despre conținut (dacă ce am scris nu prezintă valoare), despre temă, subiect, topic, ori mai stai puțin până îți vine ceva, ori te abții.

Trecând cumva peste asta, nu pot decât să adaug că aici eu nu mă refer la ceea ce fac părinții din copii, nici la lumea pe care le-o pregătesc, ci la foamea de obiect(e) pe care o purtăm înnăscută în noi, devenind extrem de activă de când facem ochi.

cleosejoacă spunea...

Nu ne naştem înfometaţi de obiecte. Foamea o învăţăm, suntem constrânşi permanent să o facem. Şi de părinţi.

Eşti liber să te fuţi în H. Faptul că aleg să exprim o opinie cu un citat, nu îmi obturează nicicum procesul gândirii. Nu am idoli, sunt prea narcisistă. Se întâmplă însă, mi se, ni se, ca altcineva, strălucit sau obscur, să verbalizeze mai bine un crez, o presimţire.

&

Am ales un citat pentru că nu am vrut să fiu agresivă. Tu ai vrut. Fie.

Cristian SÎRB spunea...

I-auzi, foamea o învăţăm!:)

Şi ce alte nevoi mai învăţăm? Reproducerea? Setea?

Nu dau oricum doi bani pe opiniile pseudoromancierului H.

Hiacint spunea...

Păi de ce să fim constrînşi sau să învăţăm? Dacă nu ţi-e foame de obiecte, psihanalitic vorbind, mori. Poate mai corect ar fi de spus că mediul educă foamea (posesia, oricum i-am zice) dîndu-i diverse forme acceptabile social.