Guest post: Dani Tudor

Colecția primăvară-gară

Priveam lung, mi se păruse că recunosc pe cineva, deşi cei mai apropiaţi sau cei pe care încă îi mai salut nu au ce căuta la ora aia, pe vremea aia, în gară. Înainte însă de a-mi revedea de drum cu jumătate din privirea încă rămasă în acea direcţie văd doi-trei libidinoşi, proletari de meserie, holbîndu-se la rîndul lor cam în aceeaşi direcţie. Mai apuc să zăresc în faţa lor, pentru cîteva secunde, o jună, promoteriţă după mers şi vestimentaţie, şi studentă după bagaje şi fard, avînd în stînga ei (cel mai probabil) o contabilă, cel puţin după zîmbetu-i oficial şi încă îngheţat în pofida unei canicule vide de autobuz.

C.S./2012

La rîndul ei, privirea-mi rămăsese îngheţată, de data asta în întregime, în aceeaşi direcție, dar parcă doar pentru a uita pentru cîteva momente de cele 43 de grade la soare. […] Tot timpul am găsit şi voi găsi infinit mai sexy o gleznă atent născută unui picior interminabil înfipt în nişte cizme ‘militare’, un şold de forma privirii cu care-l şlefuieşti unui cur ţuguiat-împăiat, un genunchi şi o claviculă pe jumătate dezvelite de o rochiţă tropicală cu flori şi păsări unor coapse ‘bunoace’, respectiv unor sîni (obsceni de) mari, chiar şi medii, înghesuiţi întru-un tricou simplu şi monocolor.