marți, 31 octombrie 2006

Încet

Aşa ca o junglă arăta grădina noastră la începutul lui septembrie. Iar pe cactusa asta monstruoasă am găsit-o răsturnată după vîntul de ieri, drept pedeapsă că îi aşteptăm florile roşii de cîţiva ani şi ea creşte, creşte pînă o să ne înghită. Acum spune şi tu, cum să nu aibă omul depresie după depresie, cum să nu primească vizite fantomatice în casă şi pe blog, cum ar fi aia cu "vreau un prieten", păi să ştii că şi eu vreau, imaginar şi modelabil,dacă se poate. Şi pălărie de vrăjitoare, şi ciubote fermecate, şi un loc în care să mă ascund cînd e vreme cu vînt, plictis, lehamite.
Să-ţi spun de cine nu m-aş speria dacă din întîmplare ne-am întîlni prin poza asta: Zaza, Huzururmuzul şi nu m-aş mai speria de Vio, deşi visele ei din ultima vreme mă fac să ridic ambele sprîncene.
Nu am nici o îndoială că altfel ar arăta lumea dacă m-ar chema alice, ca în cîntecul lui Tom Waits.

5 comentarii:

Zaza spunea...

draga alice, sar din boschetii cu gladiole sa iti spun ca ai fost taguita cu nerushinare!!! ;))

andreiard spunea...

uau, tom waits! aş zice-atunci că, poate, te-ai speria totuşi chiar şi de tine, dar sigur ţi-ar plăcea. :-)

vio spunea...

ah, si eu care te pusesem pe lista amatorilor de onirice... mhh, oricum, daca te consoleaza, nu-s programate.
dar poti sa-ti exprimi niste dorinte:)

hiacint spunea...

dragă vio, qui se taquine...:)

huzururmuz spunea...

dacă grădina aia e la malul mării, Stamate se înfiinţează imediat, iar Istrate ştiţi că nu-l lasă o clipă pe Stamate singur