duminică, 22 octombrie 2006

Me olvide de vivir

Uite-aşa, pur şi simplu. Trecînd de la una la alta, alungînd cu cafea nu somnul, ci lehamitea, întoarsă spre interior, cu un pietroi acolo, observîndu-mă. Aşa nu mai văd ce fac ceilalţi, ce doresc de la mine, aşa uit cine ce m-a rugat să fac, aşa nu îmi trebuie nici un deget de la nici o mînă ca să văd cu cîţi prieteni am rămas. Aşa dau răspunsuri la întrebări fără să le mai sucesc pe toate părţile, fără să ştiu motivul lor. Aşa s-au transformat ceilalţi în sticle opace, din limpezi şi mai-mare-dragul cum erau. Aşa nu mai visez la nimeni, aşa nu mă mai uit la nimeni cu ochii pe jumătate închişi, ca să ascund curiozitatea, pofta de a-l secătui pe loc. Aş vrea să dorm vreo cîteva săptămîni fără oprire.

3 comentarii:

vio spunea...

which is great.
mi s-a facut dor.
nevermind me.

suzi spunea...

cafeaua face bine deci citeodata:)

hiacint spunea...

dacă mă trezeşte mîine dimineaţă, o să spun că e cel mai minunat lucru de pe pămînt :)