Brandy - parfum de trup femeiesc care n-a cunoscut încă parfumul. Miros de carne încălzită la soare.
Ne întrecem în trafic ca proștii - teatrul de luptă ce ne-a mai rămas. Părul desfăcut, uitătura mirat-încruntat-nătângă, graba de a ajunge undeva, oriunde. De a ajunge într-un loc de unde am putea porni mai departe, pe drumuri diferite.
Toate astea, doar în mintea unuia dintre noi, fiecare cu proiecțiile sau cu izolarea lui mută.
Silueta înnegrită de penumbra serii, părul vâlvoi, privirea scurtă, mioapă. Zadarnică imaginație, zadarnic sughiț al inimii.
Trup bine săpunit - n-a apucat să-și pună secrețiile-n mișcare: sudoare, sucurile excitației, lacrimi.
Te vânez în trafic, îți arăt muie, nici o reacție, n-ai nici o idee despre asta. Te orbesc cu farurile.
Brandy - parfum de bucă rotunjită, lipit-așezată pe un pervaz. Contemplează strada, n-o vede, ignorându-i vânzoleala, ce vede e numai un curent, un șuvoi uman, pietroaie, mișcare incontinentă, ezitare, totul difuz. Contemplarea asta îi îmbălsămează pielea cu aroma despre care cred - acum - că-i una de copil, de copilă neatinsă.
Nu înțeleg de ce atâția scriitori (adevărați) simt compulsia de a relata un fapt sau un gând pe zeci de pagini, interminabil! Ce vrei, de fapt? Să te exprimi, să expui ceva, să mărturisești sau să umpli, editorial-comercial, golul unei cărți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu