Ambulanța e ceva la care românii se-nchină. Își fac cruce când trece: Doamne, bine că nu vine la mine! Își fac cruce și din cauză că așaebine, să-ți faci cruce, pentru că crucea aia bine făcută te va proteja ca ambulanța să vină după tine!
Afară, sirene de pompieri (presupun) ori ambulanțe. Le arăt degetul muiei de la mine din pat. Gurile lor, căscate pornografic, de sirene ale morții și ale ipocriziei. Le detest!
Un bărbat strănută zgomotos, liber, eliberator. E de capul lui pe stradă, până o s-ajungă acasă, la muiere. E teleleu, nasul lui proaspăt suflat, curățat de expulzarea zgomotoasă a mucilor prin strănut. Un strănut zbierat, pe trotuar, după căderea serii - ce mai dezlănțuire!, ce senzație neasemuită! Numai urinarea la copac ar mai putea întrece asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu