Umblă liberă pe străzi, ca scăpată din lanț, am zărit-o pe geam, o femeie care, ai putea jura, vrea să și-o tragă înainte să intre la menopauză (nu că după aia i-ar fi imposibil). Umblă pe-afară, prin baruri, prin cluburi - vrea să agațe. Se protejează, se distrează fațadepurcică, își trăiește activ fermitatea încă palpabilă a trupului și capacitatea de a se cutremura alături de un bărbat bine utilizat.
Nu vrea să pună laba pe bărbați, vrea să le-o facă. Să se folosească de toți sau de unul și bun: ca să-i scoată ei dopurile, să-i ușuie păianjenii din toate orificiile, să-i îndepărteze teama că îmbătrânește ce, de atâtea ori, te îngheață, când aștepți - mult prea lucid cu tine însuți - îmbătrânirea. Teama ce te împietrește înainte de vreme, te oprește din trăire, ca apoi să te înmoaie, zbârcindu-te sub șuvoiul lacrimilor de mila proprie.
Nu-și vinde trupul, și-l dăruiește. Se dăruiește pentru a primi un bonus la sperata viață, dar și validare, plăcere, extaz.
Astfel că profit că sunt pe picioarele mele și fac ce vreau cu viața mea, cu trupul meu destul de ferm, bine întreținut la gym, diete, clisă cu ceapă la deal, mersul pe jos, turnat betoane, pus gresia, dat cu aspiratorul, și plodul care mi-a tocat sfârcurile mai ales în primul lui an de viață, unghiile înfipte în spate, coborând lent, șanțuri în urma lor și sânge proaspăt, bobițe hemoragice, hemocoacăze, sânge curat, limpede ca primele zile de iubire.
Mi-o trag înnebunită, conștientă de pielea mea întinsă, aproape întinsă, câteva pliuri doar, umplute oportun cu fond de ten sau mascate de ciorapii medicinali, îți transformi angoasa în extaz, mistica, reținerea cochetă - în secreții despre care nu știam că ar mai fi putut izvorî din mine, trupul meu, numai al tău, lumina din ochi are darul de a întinde pielea, iluminează totul ca hialuronicul, un trup coadă de păun, plin ochi de ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu