Când ne ascundem (după cuvinte), scopul ascunderii (de celălalt, în spatele frazelor eliptice, sibilinice) este ascunderea însăși. De fapt, o demonstrație de putere. Puterea ta asupra mea. A lui asupra ei. Dar, mai ales, a ei. Slăbiciunea mea, curiozitatea mea infantilă, nevoia de a ști, de a afla - toate parcă stârnesc (în celălalt) exercitarea abuzivă a acestei „puteri”. O putere gratuită - pentru că-i facilă, apăsată, șarjată, greu de trecut cu vederea.
Puterea ar fi cu adevărat putere dacă s-ar manifesta într-un mod discret, reținut, mai puțin evident, și nu atunci când este atât de ostentativă, atât de grosolană, pe alocuri. Nu puterea lui „pentru că pot”. Nu „pentru că o am (asupra ta).”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu