Scutere între genunchi, ochi etrusci împerecheați, privind unul către celălalt, ochi mari, apropiați, împungându-se reciproc cu genele.
Nesimțire și machism în trafic, nu te miri că italiencele erau celebre pentru mândra lor mustață și pentru fruntea brăzdată de o singură sprânceană, unită la rădăcina nasului.
Tâmple înguste, longobarde, întinderi orbitoare de piele măslinie, bătrâni spilcuiți ca niciunde în lume, bărbați vârstnici trași ca prin inel, costumați șic, cu ziarul obligatoriu la subțioară.
Zâmbete de marketing, mai credibile ca-n alte părți, aproape personale, aproape sincere și aproape spontane. Și-un pahar din lichiorul acela grețos, dulce și gros - limoncello.
Vin bun, povestitor neîntrecut și vin slab, subțire, de băut până seara târziu, ca pe-o apă de ploaie.
Casa de împrumut, devenind acasă.
Fete care au crescut sânilor, sâni care au crescut tenișilor converse.
Istoria omenirii meridionale în sosul de paste (Mare Nostrum sau Mare Internum - așa numeau romanii Mediterana, leagănul civilizației europene și-al celei mai bune dintre „bucătării”), istorie între dinți, spălată înainte de fiece culcare, gust bun, burți bolborosinde. Formă fizică și somn greu, ce cade drăgăstos asupră-mi din înaltul tavanului. Digestie ca ceasul.
Gălăgie, mofturi de tineri italieni îndestulați, protestând împotriva a orice. Clișeizarea protestului, generalizarea nonconformismului. În haine, în postură, în argou, în ridicarea de grozăvire sterilă a vocii. Inabilitatea pentru șoaptă sau discreție.
O vinovăție inconștientă a prea îndestulării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu