“Peste câmpie se înstăpânise de-acum melancolia anotimpului în declin; iar el îndrăgea întâile zile umede cu cerul jos, când încep să cadă ploicelele acelea mărunte, care-i stârneau, cine știe de ce, o vagă nostalgie după îndepărtata copilărie, acele prime senzații dureroase și totuși dulci care te fac să iubești pământul, aroma lui.” (*L. Pirandello - Nuvele pentru un an, Humanitas, 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu