După demisie, Nicușor Dan emite compulsiv, pe te miri unde, inepuizabile și
inadecvate păreri somnifere. La interval de câteva ore, îmi apare pe aplicațiile media pe care le frecventez câte o proaspătă spusă de-a lui. Iar până acum, n-a făcut decât să-și agraveze postura penibilă,
încercând excesiv să se justifice despre cum a dorit el să asigure bazinul electoral al USR, practicând non-combat-ul.
Am intuit dinainte de alegeri că ND prezintă toate semnele
unui personaj inept, dar am închis ochii și am împărtășit asta doar în cercuri
restrânse. Astfel au procedat și ceilalți votanți, care au pus ștampila pe USR
din speranță, politețe și inerție.
Rămâne întrebarea: cum a reușit un asemenea ins fără contur
să urce, totuși, atât de mult? Pesemne că împins în sus de incredibila nevoie a
electoratului de schimbare și curățenie în politică.
Când îi citești /auzi opiniile despre "principiile USR",
pe care nici nu e capabil să le enumere, fiind doar niște impresii romantice ale
lui, când ND spune că discuția despre familie nu este prioritară acum (pentru
el, nu, dar pentru cei 3 mil. de neadormiți întru Domnu', da), ci e prioritară
lupta anticorupție, simți că te ia un val de milă amestecată cu furie, vag
temperată de un hohot de râs.
Există o relație subterană directă între inițiativa celor 3
mil. de coalizați, intoleranța lor pentru diverse tipuri de căsătorii și
toleranța publicului românesc față de faptele de corupție (vezi realegerea
penalilor), relație pe care Nicușor Dan n-are flerul și capacitatea să o
sesizeze.
