Cuminecare

Canibalismul amoros, familial, care ne îndeamnă, fără putință de a-i rezista, să mâncăm tot ce gătește mama.

Ce se gătește acasă consumăm cu o poftă îndatoritoare, chiar dacă este bun, acru, iute, tare, ars, gras sau (prea) mult! Chiar dacă ne-am pus gata sătui la masă.

E o regresare mai mult sau mai puțin controlată (și reversibilă), o rugăciune pentru veșnicie (pentru permanență) prin exces gastronomic, pentru iertare, conform preceptelor unei religii absolut personale, căreia ne dedicăm mai convinși și mai devotați decât oricărei alte religii.

Regresăm ca să oprim, superstițioși, înaintarea (în vârstă), mâncăm alimentele gătite în casă pentru a asigura comuniunea (cuminecarea) cu membrii familiei - toate astea în speranța că ne vom aține definitiv în calea trecerii timpului.