Muncim în cea mai frumoasă parte a zilei, irosind-o cu o veselie ce nu-i a noastră, ca să cumpărăm apoi niște cârlige de rufe, niște prosoape de bucătărie multicolore, un bec în plus în baie, un fotoliu, un coș de gunoi. Muncim pentru a ne îngădui să visăm la un sistem de amplificare a sunetului home cinema - scopul este să nu mai părăsim casa. Casa devine cartea, cămașa noastră. Casa ne e amant(a). Muncim pentru casă.
Stau la coadă la upgrade, ca parte acceptată a lumii care bălește la tehnologie.
Tot ce îmi doresc nu este în mod necesar ceea ce îmi și trebuie. Vreau natură acum, nu fețe, nu mimici convenționale sau slobode. Vreau, am nevoie de copaci, șoaptele lor, ritmul lor. Natură vie, înapoi în natură. Nu știu ce este natura, totuși. Urbanul e natură de asemenea. OK, atunci numească-se nevoie de sălbăticie! Nu ochi dresați, nu picioare de pe care soarele verii s-a dus demult. Nu priviri. Foșnete, ritmuri cosmice.
Contestă totul, în așa fel încât maturitatea să te întâlnească într-o cât mai mică măsură îndoctrinat, încremenit în credințe definitive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu