Acid Mode - o chestiune de timp...

Should Be Higher - ritmul se naște din vălmăsagul basului, mai întâi e basul ce le zămislește pe toate, acute sau joase, acide sau blues. Basul izbește cu vibrații mărunte, prietenos, luciferic, în torace, își adună puterile și cade greoi asupra mulţimii idolatre din peretele de difuzoare, maimuțărind dumnezeirea. Pe Depeche Mode i-am cules, la (concertul din) București, la maturitate deplină. În mod cert, avem de ascultat cel mai electro-soulful album al lor, sintetizat până la esență - Delta Machine!

Capturi din video-ul Soothe Your Soul

Cei trei intră în scenă pe Welcome To My World. Sămânța muzicii răsare de undeva din gazonul strivit, ba nu, de mai adânc, de sub pământ, din miezul lui lichid. Tenorule ratat, Dave Gahan! Erecție întrupată ce-mi ești tu! Taur senzual, cum nu simți tu că te afli în deplinătatea potenței tale decât atunci când șerpuiești muierește pe scenă, ca să ne împingi pe noi în păcat, târfă britanică! Și tu, Britanie promiscuă, cum faci de concepi mereu - la beție, firește - cea mai bună muzică de pe glob? Cum îmi cânți tu mie, și pentru înc-o mie, Dave, îți clamezi dreptul la viață din ultima alveolă a propriilor plămâni! Plămânii mei. 

Martin alături, înger întunecat, the eternal boy, copilul blond cu fața brăzdată, rămas priponit între lumi! 

Nu respir, vibrez ca o foiță de aur în curentul imperceptibil de aer înainte de a fi aplicată peste mutra mea prostită, peste ochii ce nu-mi mai văd. Ca să aud. Ce-aș fi avut de ales? să devin pe de-a-ntregul un timpan dizgrațios; arborez mutra mea de nătâng, de om într-o ureche muzicală. De undeva vine vibrația nebună..., oare prin carnea tare a tălpilor mă pătrunde, oare ce-i cu țepii ăștia reci ce-mi împung chipul, înghețându-l în prostrație? Oare să-mi fi crescut barba ta cănită, barba ta de-o zi, Dave? Să fi fost și eu înnobilat, mai devreme decât ursit, cu ridurile tale de bărbat la 50 (și) de ani? My Little Universe - voi, depechers ascultători docili și, deopotrivă, critici, ați mai pomenit vreodată lichidități nedisimulat acide în DM?

Cu toate că un alt Personal Jesus n-ar mai putea fi vreodată posibil, Soothe Your Soul ne expediază într-acolo, călare fără șa pe-o spinare de aluzii, stăpânit de nădejdea că, de nu suntem atenți, istoria se repetă. O producție electro-western, ritm de trap, chitare în overdrive la refren, synth-uri economicoase, crescendo-ul armonic aferent către refren - unde cei doi cântă (mai rar întâlnit) cu volumul la microfon adus la intensitate egală, M. L. Gore scos în față, dă replica de pe picior de egalitate - there's only one way. După primele două versuri, două sunete-semnătură, ne iau de mână și ne susură tranchilizant să nu mai suspinăm, că de pe-acum suntem singuri & părăsiți, orice doliu se trăiește individual, până la capăt - semnătura descifrabilă, am recunoaște grație acestui semn o piesă DM chiar și fără solo de voce.

I was there when you needed me most 
I was there when you wanted me least 
I was your father, your son, and your holy ghost and priest (Alone) 

Și, de fapt, ce-i și cu această Alone? Nu, nu, nu poate fi, nu-i de pe astă lume. E culeasă din iadul tentațiilor și al jelaniei, Tantal suferind de sete, vârât până-n brâu în apă, apa se retrage când el se apleacă s-o bea, tânjind la fructele ce se apleacă asupra luciului apei și se îndepărtează subit când el vrea să le apuce, mistuit de foame. Alone este rugăciunea eretică a fraților întru melancolice sonorități synth, Dave & Martin, către un mesia improbabil. Iar atunci când cei doi, voci pereche (interșanjabile), izbucnesc în cor, tonalitatea de copil abandonat, maturizat prematur, a lui Martin dublează: Now it's too, too late for words/that should have been said long ago, tu taci, tu nu mai ești carne, oase, limfă, ești cele trei note urcătoare, prelungi, fantomatice, care-s în stare să suie suflete la cer, ca să le izbească frunțile fără contur de planetele cele sterpe, făgăduința invalidă a unei redempțiuni.