E titlul unui capitol din cartea pe care tocmai am citit-o şi care- se va vedea- nu îmi dă voie să-i aduc vreo obiecţie. Îmi e dat, se pare, să am tot mai dese întîlniri cu cărţi masive, scrise "clasic" în care ironia face ştiinţa despre sufletul omenesc să sclipească. Inteligente şi ambiţioase, vrînd să cuprindă totul, să fie universal valabile. Acesteia îi reuşeşte, devenind din cronică a celor două războaie- o cronică a sufletelor, din Polonia pînă în Boyowa. Pe lîngă faptul că e fascinantă (fascinaţie=atunci cînd stai şi citeşti, fără să-ţi dai seama că e o ficţiune şi fără să-ţi pese ce se întîmplă în jur), cartea face un portret excepţional pictorului-scriitor Stanisław Ignacy Witkiewicz. Cercetînd apoi wikipedia, se confirmă din nou că ficţiunea nu e atît de departe de realitate pe cît gîndeam eu. Lucru sigur însă, nu aş fi ştiut vreodată de Stanislaw Witkiewicz, dacă nu aş fi citit despre "sufletul feminin" Stas, Stasio, Stasiek. Ca un fel de coincidenţă, mă pregăteam să citesc un volum de povestiri, scris de un personaj memorabil al acestui roman, pe numele său Bruno Schulz.
Agneta Pleijel- Lord Nevermore, Polirom, 2003, traducere de Elena-Maria Morogan
Agneta Pleijel- Lord Nevermore, Polirom, 2003, traducere de Elena-Maria Morogan
5 comentarii:
adica tu nu l-ai citit inca pe bruno schulz? vaaaaaaaai!!!
vic
exact: vai!
io abia aud de el.
vai?:|
hihi, nu mai vorbeşte vic cu tine ;;)
:))))))
eu cred ca, dupa ce il citeste, nu mai vorbeste vio cu vio o saptamina, pentru ca nu l-a citit pina acum. :)))))))
vic
Trimiteți un comentariu