Cum e să adormi cu un zîmbet pînă la urechi, să visezi că toată lumea se mutase în piramide uriaşe, cu feţe de sticlă, şi numai tu (adică eu, prin transmutare) ai rămas în acelaşi bloc cu balcoane roşcate şi coşuri de centrală de care iarna se prind ţurţuri? Blocul lui boris devenise o strălucitoare piramidă, iar capacele containerelor de gunoi creşteau ascuţite.Pe urmă ceasul nu a sunat, s-a făcut 6 40, s-a făcut 7, s-a făcut 7 30, s-a făcut 8 fără 3 minute. Căştile au luat-o razna, vocile sună ca dintr-un butoi cu apă, bolborosesc, se pierd. Unghiile le-ai tăiat strîmb, stiloul a rămas acasă, căştile se schimbă în lasou- să prinzi ce?, strada e plină de bălţi, pe trotuar sunt urme ude.
După prînz, soarele face dungi pe clădiri, ca în timpul verii.
O cucoană cu şorţ roşu îţi întinde o cafea în pahar de plastic portocaliu (o cafea şi o portocală, cum ar veni). Cu zahăr. Mulţumesc frumos, sunteţi o drăguţă, are gust de ceapă prăjită...
5 comentarii:
Brava, genial :))
Si totusi poza e cu ceapa. ;)
mai multe despre ceapa...in postul meu despre fructe si legume :D ;) Semeni cu Irene tu la scris :)
sunt anti-ceapă! :P
sunt sigură că Irene e de acord, nu e vina noastră că vin peste noi tot felul de lucruri, întîmplări, nu?
Si eu sunt anti-ceapa ;) dar erau informatii nteresante...da mei...e mai degaraba vba de felul de abordare si interpretare a intamplrilor ;) orikum...keep it up!
Trimiteți un comentariu