Printre multe altele, ei se tem de cărți, manifestând o tremurândă neîncredere în acestea. Cărțile citite de partener(ă). Motivul lor ascuns e acela că sunt conștienți că lectura îți poate pune „în mână” uneltele gândirii cu propriul cap.
Disprețul spăimos față de cărțile tale este singura (sau ultima) dintre apărările lor. Cărțile, lectura sunt suspectate că aduc cu ele deschiderea minții. Trezirea. „Tu m-ai trezit!”
Ferestre către lume, dar și către sine, narcisicii le vor zidite, arse, distruse, inaccesibile. „Mi-e ciudă că citești!” „Sunt complet devastat când nu-s eu Supremul.”
Acum te ridică-n slăvi narcisicul, seara - te denigrează pentru a te dezintegra psihic. Bucățele te face. Ca să nu te mai poți recompune în veci.
Cărțile îi amenință, sunt percepute ca o alternativă la ei, la atotputernicia și omnisciența lor, ele fură părți însemnate din atenția totală pe care narcisicii și-o revendică.
Orice adiere mai rece dinspre persoana iubită - un prilej de catastrofă. Deznădejde, invective, furie, implorări, cerșetorie emoțională.
Sau tocmai am schițat un borderline? Nu știi niciodată cu astea, sunt prea „fluide”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu