Stau „fericit” acasă, citesc presa franceză de anul trecut în ritmul tumultueux de o revistă pe zi. Îmi place să-mi sufoc neliniștile gândurile neavenite sub o avalanșă de știri franțuzești nesortate de toate genurile mai mult sau mai puțin captivante.
Mă simt răsfățat, bombardat cum sunt de apelurile prietenilor care mă invită la o bere pe banii mei.
Cheful cu virgine. Sacralitatea supremă. Una câte una, virginele își sacrifică podoaba de dragul intrării în lumea celor drepți, în rândul lumii. Înfigerea drapelului în teritoriile încă populate cu leones.
În numeroase dăți, cuvintele nerostite la vremea potrivită se apropie de mine în pâlcuri bine organizate, mă împresoară și mă hăituiesc fără milă. Am așa un déjà lu acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu