Să plouă - proaspăt, întins, molcom. Foșnetul ca de pădure, îmblânzind urbanul.
A. Gide, Jurnal (intuiție perfectă, de psihanalist): „Durere de cap, un fel de paravan între mine și gânduri.”
Propețime, afară. Flori căzute care, totuși, nu întristează la fel de mult ca frunzele uscate, căzând toamna. Împestrițează trotuarul cu albeața lor vie. Și aerul ce te umple și te primește. Și mașinile, mai lesne de ignorat.
Orașul și câinii lui Vargas Llosa e un Roman! Gras, gros, greu, frumos, intens, scormonitor.
Aș trăi la țară, în Italia, într-o farfurie de paste cu sos roșu. Vecin cu un pahar de vin. Într-un boschet de lauri. M-aș muta sub un măslin, aș șopti pe limba lui. Aș învăța limba fără vârstă a măslinilor, Trântit pe jos, lângă trunchiul lui contorsionat. Aerul nemișcat. Toată Italia - un mal de mare! J'en ai marre du mal.
Scriu cu stiloul, îi ascult drumul răgușit pe hârtie. Admir cerneala uscată frumos a cuvintelor. Piscurile inimitabile ale literelor. E magic. E ca și cum m-aș semna în alb, în neștire. Îmi dă o plăcere egolatră, chioară, nestăpânită. De care nu mă rușinez.
Aș trăi la țară, în Italia, într-o farfurie de paste cu sos roșu. Vecin cu un pahar de vin. Într-un boschet de lauri. M-aș muta sub un măslin, aș șopti pe limba lui. Aș învăța limba fără vârstă a măslinilor, Trântit pe jos, lângă trunchiul lui contorsionat. Aerul nemișcat. Toată Italia - un mal de mare! J'en ai marre du mal.
Scriu cu stiloul, îi ascult drumul răgușit pe hârtie. Admir cerneala uscată frumos a cuvintelor. Piscurile inimitabile ale literelor. E magic. E ca și cum m-aș semna în alb, în neștire. Îmi dă o plăcere egolatră, chioară, nestăpânită. De care nu mă rușinez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu