Sunt undeva sus, cocoțat în vârful unui turn format din trupuri, trupuri & ziduri, stucaturi și pervazuri, trupuri compactate, oameni vii, unii pe umerii celorlalți, unii striviți de ceilalți.
Trebuia să cobor, voiam să cobor, acolo jos era miezul a ceea ce stătea scris să se întâmple, nu știu anume ce, eram chemat, dorit, așteptat acolo jos, unde urma să-mi regăsesc o familie mai calmă ca niciodată, părinți cuminți, emoționați, timizi, așteptând și ei, într-un deplin respect pentru mersul lucrurilor, pentru rânduială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu