Diminețile astea din ultima vreme, a fost obligatoriu să mă pun pe mine, mai întâi, în ficțiune - ca să ajung cât mai rapid capabil de ceva funcțiune.
Totuși, ficționalizarea mea nu e un apel la minciună, la autoamăgire, nicidecum la idealizare de sine. Unde să fug de mine însumi? E mai mult o punere în roluri. Un dialog interior, unde eu joc (țin loc de) mai multe personaje, celelalte personaje - din trecut & prezent, implicate ori nu, responsabile sau nu.
Iau în calcul asta ca definiție a vieții însăși: un necontenit dialog interior cu imago-uri ale unor pasageri care, în prezent, ți se refuză (sunt dispăruți definitiv sau plecați, voit înstrăinați, prea temători ori amenințători, prea în vârstă, prea târziu etc).
Am visat un copil drag (sugar), dat în grija mea, care îmi tot repeta o anumită, tainică, dată: 20 august 2018. 20 august știu ce semnifică, dar 2018?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu