Traduceri

A nu știu câta oară: de ce să simți nevoia să traduci yet sau but din engleză și cu dar, și cu totuși = puse împreună, în aceeași propoziție: dar totuși. Apar, deci, fie în formația dar totuși, fie despărțite (din politețe?) de virgulă - în ambele cazuri, din motive nedeslușite. Dar cu totuși se exclud sau se dublează reciproc, cum preferați. Nu sunt necesare amândouă pentru a-mi figura adversitatea. 

TOTUȘI conj., adv. 1. conj. dar, însă. (Aș vrea să te cred, ~ am unele îndoieli.) (DEXonline). 

În plus, dacă-l repeți până la saturație, totuși se dezvăluie ca un turcism ordinar, și nu din cauza rădăcinii (care e latinească), ci din cauza sufixului. Ca la câtuși (de puțin). 

De ce, doamnă Mirella Acsente? M. Chivu menționa în Dilema Veche traducerea "foarte bună"! Păi așa ne-am înțeles noi?

Eu am cumpărat cartea* (a câta, la recomandarea Chivului?), iar traducerea este "decentă", nicidecum superlativă. Nu înțeleg cum îi scapă amănuntele astea criticului de la Dilema! O fi citind "în diagonală" (niciodată n-am priceput cum vine asta, eu fiind un maniac al fiecărei litere). Ah, da: el se știe lăsa în voia cărții, nu ca mine!

"Da, dar totuși... e cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui cuplu". "Nu, dar totuși." Sunt unele pagini în care întâlnești "expresia" odioasă și de trei ori! Slogan: nici un dar fără totuși. Sunt tot mai mulți vorbitori de limbă română care nu mai cred în puterea de sine stătătoare a conjuncției dar sau a lui totuși? Luate singure, nu mai valorează nimic în ochii unora. Musai împreună, mereu alăturate. La bine și la greu. 

Semidocții se îneacă în ca și-uri, docții educați superficial sau strâmb - în dar totuși. Și în la modul că ("mi-a plăcut filmul la modul că m-a făcut să plâng"). Sau: aborda lucrurile la modul cinic (nu cu cinism ori cinic, evident că nu sună destul de "solid" pentru ce vor ei să exprime...). Limba e vie - și după acest dictat ascundem toate stereotipiile și afectările de limbaj.

______________

David Nicholls - Noi, ed. Litera, 2015